Una dintre provocările noii sesiuni a Parlamentului European: taxarea multinaționalelor. Ce ar câștiga România

Iuliu Winkler este deputat european, vicepreședinte al Comisiei de comerț internațional (INTA) a Parlamentului European, raportor permanent al INTA în relația UE-China, membru în Delegația pentru relațiile cu Republica Populară Chineză. Este membru UDMR și al Grupului PPE din Parlamentul European. A fost ministru delegat pentru Comerț și ministru al Comunicațiilor și Tehnologiei Informației. Iuliu Winkler a fost deputat în Parlamentul României, secretar al Comisiei pentru buget finanțe și bănci din Camera Deputaților. El este economist și inginer.

Reluarea activității Parlamentului European se întâmplă într-un context politic tensionat din cauza, mai cu seamă, a apropiatelor alegeri parlamentare din Germania, a întârzierilor cu care demarează, într-o bună parte a statelor membre, Programul de relansare și reziliență Next Generation EU, dar și din cauza unei lungi liste de subiecte controversate aflate pe agenda legislativului european.

Publicitate

Nu suntem singurii pe plan global care ne confruntăm cu o agendă dificilă și încărcată. Toate guvernele din lume au nevoie de mai multe resurse bugetare pentru a putea finanța revenirea după criza economică generată de pandemie. Una dintre multele probleme spinoase se referă la inechitățile privind taxarea la nivel global. Paradisurile fiscale continuă să existe și să prospere. În pofida unor reguli cu privire la transparența raportărilor fiscale, companii și bănci europene continuă să își re-circule profiturile în paradisuri fiscale.

Publicitate

Institutul de cercetare EU Tax Observatory, co-finanțat de Comisia Europeană și Paris School of Economics, a publicat zilele trecute un raport conform căruia cele mai mari 36 de bănci europene înregistrează profituri de 94 de miliarde de euro anual în paradisurile fiscale. În ipoteza în care s-ar aplica un impozit minim pe profit de 15%, atunci circa 5 miliarde de euro din acest profituri s-ar transforma în venituri fiscale ale țărilor unde băncile își desfășoară activitatea. Pe lista celor 36 de bănci regăsim instituții financiare din Franța, Germania, Regatul Unit, Italia, printre acestea și câteva bănci care au o prezență solidă în România. Raportul EU Tax Observatory propune inițiative ambițioase privind impozitul minim pe activitatea companiilor pentru a diminua folosirea paradisurilor fiscale în scopul optimizării creative a impozitelor plătite.

Cu siguranță nu doar sectorul bancar trebuie examinat în contextul taxării, dar și marile companii multinaționale. În acest sens, este foarte important acordul obținut în luna iulie a.c. în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OCDE- cu privire la stabilirea la nivel global a unui impozit minim pe profit de 15%. Acest acord a fost semnat de peste 130 de state și vine pe fondul consensului obținut cu câteva săptămâni înainte la nivelul G7 și apoi G20.

Unii observatori și foarte mulți politicieni au numit acest acord privind taxarea globală ca fiind un ”acord istoric” pentru că vine după un deceniu de negocieri. Totuși, este discutabil dacă chiar avem de-a face cu un pas colosal în direcția unei adevărate ”justiții fiscale” pentru că taxarea s-ar aplica numai multinaționalelor cu o cifră de afaceri de peste 750 de milioane de euro. O altă prevedere a acordului se referă la distribuirea cotelor de profit ale companiilor în funcție de statele în care are loc activitatea concretă, reducând astfel practica plății după locul de înregistrare al companiei, de obicei un paradis fiscal sau măcar o țară cu o cotă de impozitare redusă. Și această regulă se aplică doar giganților, mai exact companiilor cu o cifră de afaceri globală de peste 20 de miliarde de euro și o rată a rentabilității de peste 10%.

Conform acordului OCDE, finalizarea detaliilor tehnice are ca termen luna octombrie a acestui an, iar implementarea efectivă ar începe în 2023.

Evident, diavolul se află ascuns în detalii. OCDE este o organizație internațională care nu are rol de legiferare. Ca atare, fiecare stat semnatar al acordului va trebui să aprobe și să aplice noua legislație.

Dacă trecem în revistă statele membre ale Uniunii Europene, găsim două dintre acestea care au refuzat să semneze acordul: Irlanda, cu o cotă de impozitare de 12,5%,  și Ungaria care are cel mai redus impozit pe profit de din Uniunea Europeană, stabilit la doar 9%. Argumentul refuzului a fost diminuarea avantajului de competitivitate pe care actuala taxare redusă o asigură în cursa europeană de atragere a investitorilor străini.

România, care are o cotă de impozitare a profitului de 16%, se află puțin peste limita minimă impusă de noul acord global. Aparent, țara noastră nu pare afectată de noul acord, dar, în realitate, am putea avea de câștigat din aplicarea regulii de alocare a cotelor de profit a acelor multinaționale care au vânzări de bunuri și servicii în România fără ca sediul lor de înregistrare să fie în țara noastră. Evaluarea unui eventual impact pozitiv se va putea face după ce mecanismele concrete vor fi elaborate și date publicității.

Șocul provocat în 2020 de pandemia de coronavirus produce reverberații în foarte multe domenii ale economiei și finanțelor globale. Unele dintre aceste efecte constau în readucerea la suprafață și în atenția publică a unor boli mai vechi ale sistemului global. Echitatea taxării și avansul global către o mai mare justiție fiscală fac parte din efortul mai larg de temperare a inegalității. Pe măsură ce vorbim din ce în ce mai mult despre inegalitățile din economia globală și din cea a Uniunii Europene, acestea sunt pe o spirală ascendentă. De aceea, tratarea reală, și nu prin declarații a inegalităților nu mai poate fi amânată. Consecințele inacțiunii și a continuării amânărilor vor deveni dramatice.

Citește și alte articole publicate de Iuliu Winkler pe Spotmedia.ro.

În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇