Trenule, mașină mică / L-ai pierdut pe Ionică

Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și vicepreședinte al Agentiei pentru Investiții Străine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).

România este țara în care pe căile ferate electrificate se circulă cu locomotive diesel. România este țara care face astăzi o cale ferată simplă neelectrificată din București până la aeroport. Pentru a economisi un mizilic de 10% (banii de comision, de altfel), ne vom alege cu o cale ferată simplă, nefuncțională, în loc de una dublă, ca în orice altă capitală europeană. Lipsă de viziune. Lipsă de inteligență. Nepricepere. Oare cei care fac astfel de lucruri au aflat că suntem în anul 2020? Oare mai există vreun stat european care să construiască astăzi căi ferate neelectrificate?  

România se află pe antepenultimul loc în Uniunea Europeană ca pondere în PIB a investițiilor în cale ferată. Și nu de ieri, de azi, ci de zeci de ani. Iată cum arată tabloul european al ponderii în PIB a investițiilor în infrastructura feroviară:

Sursa: AICI

Statele din UE alocă, în medie, 0,23% din PIB pentru investiții în calea ferată. Noi alocăm mai puțin de jumătate, 0,1% din PIB. Singura țară care alocă peste 0,5% din PIB pentru calea ferată este Austria, campioana Uniunii în ceea ce privește calitatea și eficiența infrastructurii feroviare. Pe locul doi se află Ungaria, cu peste 0,45% din PIB. Polonia alocă aproape 0,3% din PIB, Bulgaria 0,2% și Cehia peste 0,4% din PIB.  

Plătim, în schimb, de patru ori și jumătate mai mult pentru operarea și întreținerea rețelei feroviare, pe locul IV în Uniune, după Lituania, Austria și Croația. Iarăși nu știu dacă asta se numește lipsă de viziune sau, mai simplu, prostie.

Sursa: AICI

Regula europeană este că investițiile sunt mai mari decât cheltuielile de operare și întreținere și se pare că această regulă a făcut din Europa liderul mondial în domeniul feroviar. Bunăoară, în 2016,  ultimul an prins în raportul întocmit de Eurostat, la nivelul UE s-au investit 53,5 miliarde de euro în infrastructura feroviară și s-au cheltuit 27 de miliarde de euro pentru operarea și întreținerea rețelei. Polonia a investit 3,5 miliarde de euro și a cheltuit cu operarea 0,7 miliarde de euro, Ungaria a investit 1,52 miliarde de euro și a cheltuit pe operare/întreținere 0,7 miliarde de euro. Cehia a investit 1,35 miliarde de euro și a cheltuit cu operarea/întreținerea tot atât. România, în schimb, a investit 0,53 miliarde de euro, dar a cheltuit 1,66 miliarde de euro pentru operare și întreținere. Până la urmă, cât de europeni suntem?

Poate vă întrebați cât de mult am investit în rețeaua de drumuri? 1,8% din PIB ca medie anuală, de 18 ori mai mult decât în rețeaua feroviară. Ca pondere în PIB investițiile în drumuri ne plasează pe locul III în UE, după Croația și Portugalia:

Sursa: AICI

Întreținerea rețelei de drumuri ne-a costat mult mai puțin decât investițiile, adică 0,85% din PIB, locul VII în UE.

Acum, pot să risc și eu o mare nedumerire: Cum se face că noi am investit în drumuri o felie de PIB de două ori mai mare decât polonezii și de trei ori mai mare decât ungurii și ne plângem că avem cea mai mică rețea de autostrăzi din Europa? Acum înțelegeți, dragii mei, cum au risipit guvernele noastre banii de drumuri? Pe tot felul de proiecte rurale, de mică anvergură și extrem de scumpe. Cine vrea să înțeleagă drama unei țări guvernată inept poate să se uite simultan la două imagini: cea de mai sus, cu banii investiți în drumuri și cea cu harta autostrăzilor din Europa!

Dar să revenim la trenurile noastre. Care va să zică, guvernul României a hotărât să investească de 18 ori mai mult în drumuri decât în căi ferate. La nivelul Uniunii, la fiecare euro investit în calea ferată avem doi euro investiți în drumuri. Parcă raportul 2:1 e mai rezonabil decât 18:1, nu? Motiv pentru care, în 2016, ultimul an prins de statisticile europene, aveam realizat 45% din coridoarele rețelei TEN-T Core în domeniul rutier și doar 4% în domeniul feroviar. Desigur și un 0 mare de tot în ceea ce privește calea ferată de mare viteză. Cam aici ne aflăm.

Sursa: AICI

Hai să tragem cu ochii și la polonezi:

 Sau la unguri:

Sursa: AICI

Poate vă întrebați de ce ne comparăm și aici cu polonezii și ungurii. Pentru că nu are rost să ne comparăm cu vesticii, ei au hotărât demult să se axeze pe dezvoltarea rețelei feroviare. De exemplu, pentru a compara performanța sistemelor feroviare, există un indicator numit Railway Performance Index (RPI), care împarte Europa în trei categorii de țări: prima categorie cuprinde statele cu RPI între 6 și 10 (Elveția, Danemarca, Finlanda, Germania, Austria, Suedia și Franța), a doua categorie cuprinde statele cu RPI între 4,5 și 6 (Marea Britanie, Olanda, Luxemburg, Spania,  Republica Cehă, Norvegia, Belgia și Italia) și a treia categorie cuprinde statele cu RPI sub 4,5 (Lituania, Slovenia, Irlanda, Ungaria, Letonia, Slovacia, Polonia, Portugalia, România și Bulgaria) (sursa: AICI)

Sursa: AICI

Suntem, care va să zică, pe ultimele două locuri, la egalitate cu Bulgaria. Problema este că ne aflăm pe locul 24 din 25 la siguranța transportului feroviar, pe 22 la calitatea serviciului și pe 18 la intensitatea utilizării. Noi avem un scor de 1,9, polonezii 3, iar ungurii 3,5.

Evident că performanța este corelată cu mărimea investițiilor în infrastructură:

Sursa: AICI

Am aflat, așadar, că zicala: „ atâția bani dai, atâta primești!” se aplică și căii ferate.

Acum, pentru a înțelege cât de serios își pun țările mari, dezvoltate, problema infrastructurii feroviare, să vă spun că, în 2016, Italia a demarat un plan de investiții în calea ferată de 100 de miliarde de euro, Marea Britanie a lansat,în 2014, un plan de investiții de 38 de miliarde de lire, terminat anul trecut, Belgia are și ea un plan de 25 de miliarde de euro investiții feroviare în perioada 2013-2025. Germania are, la rândul ei, un plan de investiții de 86 de miliarde de euro pentru perioada 2019-2029. (Sursa: AICI)

Da, țările bogate investesc masiv în dezvoltarea căii ferate:

Sursa: AICI

Și tot țările bogate și puternice, care conduc Uniunea Europeană au hotărât să cheltuie sume colosale din bugetul Uniunii pentru a avea o Europă neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Și, surpriză: dacă transportul este al doilea cel mai mare emițător de emisii de carbon, 73% din emisiile cauzate de transport provin din transportul auto, 13% din aviație, 11% din transportul maritim și doar 1,6% din transportul feroviar. Ghici oare în ce se vor investi țările conduse inteligent banii pentru infrastructură? A, poate nu știți, dar UE are și un plan de acțiune multi-anual numit Shift2Rail, axat pe integrarea noilor tehnologii în transportul feroviar, cu trei obiective clare: dublarea capacității de transport feroviar europene, creșterea cu 50% a fiabilității și calității și reducerea la jumătate a costurilor pe durata de viață a infrastructurii (sursa: AICI ). În proiecte de cercetare-dezvoltare feroviară, UE bagă, prin acest program, cam 100 de milioane de euro pe an. Anul acesta, până acum, a finanțat cu 75 de milioane de euro 19 proiecte. Credeți că e vreunul din România? Nu e, precis ați ghicit deja…

Dacă nu bagi bani la timp, nici nu vei avea o cale ferată prea grozavă și vei continua să circuli pe șosele supra-aglomerate, în vreme ce restul Europei va circula cu trenuri de mare viteză. Cu 45,2 km la 1.000 km 2 densitate a căilor ferate, ne situăm pe locul 17 în Uniune. Polonia are densitate 58,9 km la 1000 km 2, iar Ungaria 83,3 km la 1000 km 2. Atâta doar că, atunci când vine vorba de procentajul căilor ferate electrificate din totalul rețelei stăm cam pe la coada Europei, cu 37,4%. Polonia, bunăoară se află la 64% iar Ungaria la 40% cu acest indicator. Să mai amintim că, după 1990, nu am reușit să electrificăm niciun kilometru de cale ferată?

Concluzia, dacă mai era nevoie, este la fel de simplă ca în orice domeniu: dacă vrem să fim europeni, să ne comportăm ca europenii. Hai să nu mai risipim banii în proiecte fără orizont de drumuri asfaltate și reasfaltate o dată pe an pentru gloria primarilor traseiști, hai să construim, în schimb, căi ferate moderne, electrificate și rapide. Hai să ne prindem și noi, măcar o dată, ce vrea să spună Green Deal-ul ăsta și de ce s-a hotărât extinderea taxării emisiilor de carbon și la transport. Nu e complicat, trebuie doar să vezi ce fac cei la care ne uităm cu invidie, de jos în sus.

Poate atunci când se va termina nesfârșitul an electoral, guvernul va avea o sclipire de inteligență și va echilibra planul de investiții, strecurând acolo și calea ferată, măcar la jumătate din cât dă pe autostrăzile care nu se mai termină. Poate cu un tren care circulă cu viteză de Europa anului 2020 ar avea și Lucian Bode cum să ajungă în patru ore de la Zalău la București, fără să încalce legea și fără să devină caraghios dând vina pe un biet subofițer SPP…