Că domnul Ludovic Orban este un mare combinator s-a văzut la negocierile pentru formarea unui nou guvern. Că a negociat la fel ca Dragnea s-a văzut şi asta fără telescop, dar trebuie menţionat şi subliniat că a făcut-o nu doar pentru că l-a susţinut camarila sa, ci mai ales pentru că în partid nu există o opoziţie serioasă, alcătuită pe principii politice.
Opoziţia din PNL a fost slabă pentru că nu i s-a opus cu adevărat lui Orban, ci doar a cerut posturi pentru membri ei, iar la negocieri a pierdut. Când analiştii politici vorbesc despre pesedizarea PNL la asta se referă, adică la faptul că în partid nu se face politică pe principii, că aleşii partidului sunt cernuţi după solidaritatea cu liderul şi nu după competențe, că liderul partidului a urmărit mai mult interesul personal decât pe cel general.
Am mai spus-o, dacă acest fel de negociere serveşte interesului alegătorului, ea este binevenită. Din păcate, repet, negocierea a servit mai mult domnului Orban, a servit reconsolidării poziţiei sale în fruntea partidului. Iar în negocierea asta pe ministere, planul domnului Ludovic a fost să dea cu USR de pământ, ca să aibă un motiv temeinic să ceară, la o adică, plecarea domnului Cîţu din fruntea guvernului. Nu pentru a reveni el, doar pentru ca în jurul lui Cîţu să nu se contureze un centru de putere.
Domnul Ludovic nu s-a atins de Ministerul Apărării sau de cel al Externelor pentru că la aceste ministere preferaţii preşedintelui Iohannis chiar au făcut ceva treabă. A cedat în schimb USR ministerele Economiei, Transporturilor şi pe cel al Investiţiilor. Motivaţia este simplă: dacă împricinaţii se împotmolesc în administrare vina va fi comună, a useriştilor şi a domnului Cîţu, dar dacă lucrurile vor merge mulţumitor, atunci laurii vor fi şi ai PNL. La fel a judecat şi cu Ministerul Justiţiei sau cel al Sănătăţii. nu le-a cedat doar pentru că prestaţiile domnului Cătălin Predoiu sau a domnului Tătaru au fost unul din motivele scăderii în sondaje a PNL ci şi pentru că a simţit că e bine ca altcineva să fie ţap ispăşitor dacă lucrurile se împotmolesc acolo.
Cu Ministerul Dezvoltării cred că raţionamentul a fost altul: ca UDMR să cedeze funcţia de şef la Senat, trebuie să i se dea ceva important în schimb. Cine va administra banii pentru primării îşi va face parte, şi maghiarii, practici cum sunt, au înţeles că posibilitatea de a trimite bani în regiunile în care sunt majoritari e mai importantă decât o funcţie politică ca cea de şef al Senatului. Mai mult, cu această decizie, Ludovic Orban nu lasă banii pentru primării pe mâna USR care, folosindu-se de distribuţia lor ar fi putut să-şi avantajeze primarii şi să-şi crească astfel organizaţiile din teritoriu. În plus, dacă la o adică va fi nevoie de vreun troc cu PSD, maghiarii nu vor avea nicio problemă să aloce banii necesari partidului domnului Marcel, pe când useriştii n-ar fi făcut-o niciodată.
Cu numirea domnului Câmpeanu la învăţământ este alta chestiune. Domnul Ludovic nu a avut pe cine altcineva cu expertiză să numească acolo, iar după prestaţia mediocră a doamnei Anisie a simţit nevoia să securizeze ministerul, să nu mai încerce alte experimente.
Deci rezultatul negocierilor arată cam aşa: ministerele de forţă au rămas la preşedinte, finanţele şi energia la PNL, cel al dezvoltării împărţit între domnul Ludovic şi UDMR iar ministerele unde sunt probleme serioase, unde se cere multă muncă şi multă expertiză, la looserii de la USR. Avem de-a face cu un PNL securizat, un UDMR mulţumit şi un USR cu umerii cocoşaţi de responsabilităţi. In cazul unui eşec guvernamental ştim de pe acum cine va fi vinovat şi cine nu.
Cu o asemenea împărţeală, nimic nu pare a clătina poziţia domnului Ludovic până la congresul de anul viitor al partidului. Chiar dacă unii membrii vechi ai PNL nu dau mai mult de şase luni viitorului guvern, eu nu cred asta. Dacă Ludovic Orban ar fi dorit o revenire în forţă ar fi alcătuit altfel guvernul. Pentru că la o schimbare de premier, USR nu va accepta în ruptul capului să renunţe la ministere obţinute acum, pentru că USR se va încăpăţâna să reuşească. Şi ce să facă domnul Ludovic, să fie un soi de Cîţu doi în capul căruia să se spargă greşelile şi neîmplinirile guvernului? Nu, eu cred că domnul Ludovic va fugi de chestiunile astea şi se va pregăti pentru asaltul la Cotroceni lăsând pe seama unui preşedinte aflat la sfârşit de mandat numirea unui nou prim ministru.