Se vorbește mult despre efectele pandemiei asupra situației economice. Atât personalități ale cercetării economice mondiale, cât și prestigioase instituții financiare internaționale propăvăduiesc dezastrul economic post pandemie.
Este greu de contracarat acest trend apocaliptic atâta timp cât cea mai simplă logică arată că blocarea activității economice nu poate avea altă consecință decât criza.
Desigur, va fi greu iar efectele distructive asupra stării populației globului nu vor întârzia să apară în foarte scurt timp, dar este din ce în ce mai vizibil și un alt efect pe care, aidoma aforismului din titlu, atenția focusată excesiv pe criza economică a obstrucționat ieșirea lui mai rapidă la iveală.
Este vorba despre apariția și extinderea explozivă a fenomenului numit de politiologi ”intersecționalitate” ( intersectionality). Intersecționalitatea reprezintă mijlocul teoretic de înțelegere a modului în care aspectele identităților sociale și politice ale unei persoane (de exemplu, sexul, rasa, clasa, sexualitatea, capacitatea, înălțimea etc.) s-ar putea combina pentru a crea moduri unice de discriminare.
Intersecționalitatea identifică nedreptățile care sunt resimțite de oameni din cauza unei combinații de factori. Conform definiției enciclopedice intersecționalitatea este un cadru analitic calitativ dezvoltat la sfârșitul secolului al XX-lea, care identifică modul în care sistemele de putere îi afectează pe cei care sunt cei mai marginalizați în societate și ia în considerare aceste relații atunci când lucrează pentru promovarea echității sociale și politice.
Emoția morții lui George Floyd s-a răspândit în tot Occidentul și amenință să se transforme treptat într-un tsunami de furie generalizată la tot ceea ce mulțimea consideră rasism, sexism, patriarhat sau la tot ceea ce poate fi inclus în categoria heterogenă și neclară a ”inegalităților”.
În Statele Unite și Europa, activiștii ”progresiști” radicali au vizat statui pe care le consideră simboluri ale opresiunii trecute, care au devenit un memento al umilinței insuportabile.
Cristofor Columb în Statele Unite, Leopold al II-lea în Belgia, Edward Colson, Cecil Rhodes sau Winston Churchill din Marea Britanie și-au văzut statuile degradate sau chiar demitizate. Industria de divertisment a început, de asemenea, să curețe cataloagele sale de tot ceea ce este considerat problematic în lumina noilor imperative morale ale zilei.
Gone with the Wind, celebrul film al lui Victor Fleming din 1939, a plătit prețul, deoarece HBO Max a decis să-l scoată de pe platformă pentru că transmitea "prejudecăți rasiste", chiar dacă acțiunea se petrecea în epoca Războiul Civil american.
Cum se explică reîntoarcerea la teorii considerate depășite din punct de vedere istoric cum sunt cele ale deosebirilor rasiale? În ce măsură pandemia a contribuit la această reîntoarcere în istorie ?
Cuvântul rasism desemna atitudinea prin care unele rase erau percepute ca fiind în mod inerent inferioare altora. Percepția rasistă a fost comună până în secolul al XIX-lea și nu numai în Occident, dar este paradoxal că manifestanții de la New York sau alte capitale europene au reînnoit conceptul într-o maniera de un radicalism extrem.
Există acum două categorii: rasializat (dominat) și alb (dominant), ce se mențin prin „discriminări latente” legate de aspect și culoare.
Desigur, cel mai trist lucru este renașterea sociologică a noțiunii arhaice de rasă din motive aparent ideologice.
Ideologia acestei ”stângi progresiste” consideră că 90% din lumea occidentală este populată de rasiști, colonialiști și sexiști.
Lumea a rămas sub dominația colonială occidentală fără să știe. Coloniile africane sau asiatice de altădată au dispărut, dar rămân în mintea occidentalilor.
În Occident încă se gândește în manieră colonialistă ceea ce înseamnă că, oricât s-ar vorbi despre democrație, în realitate societatea occidentală modernă produce dominație în mod natural, chiar fără să-și dea seama de acest lucru.
Capitalismul occidental exploatează întreaga lume, capacitățile financiare ale unei țări bogate sunt infinit superioare celei ale unei țări mici și sărace. Statele occidentale trebuie să-și pună finanțele publice în slujba altor culturi.
Pe scurt, trebuie să plătești din moment ce ești unul dintre bogați. (Frederic Mas: ”Danger, ne laissez pas l’Histoire à la portée des enfants” Contrepoints 12/06/2020).
Prin interconectarea capitalismului, a colonialismului latent, a rasismului alb și a sexismului se ajunge la o abordare de tipul intersecționalismului, ceea ce înseamnă că dominațiile sunt interdependente. Capitalismul, colonialismul, rasismul și sexismul sunt un sistem, se consolidează reciproc și mențin o mie de conexiuni pe care poporul dezlănțuit le poate elucida și chiar elimina.
Noua ideologie a ”stângii progresiste” ce se manifestă cu o rară violență pe străzile multor capitale ale țărilor dezvoltate are susținerea puternică a super starului ecologist Greta Thunberg.
Declarațiile ei recente sunt cât se poate de edificatoare în acest sens:
"Nu ne place să lovim, dar o facem pentru că nu vedem alte opțiuni, criza climatică nu este numai o chestiune de mediu. Este o criză a drepturilor omului, a justiției și a voinței politice. Sistemele coloniale, rasiste și patriarhale de opresiune au creat-o și au alimentat-o.
Trebuie să le demontăm pe toate. Ceea ce contează este agenda anti-capitalistă, care, de la marșuri climatice la mai multe demonstrații sociale, nu scutește niciun efort de a implementa dreptatea în cadrul societăților occidentale.” (The Counterrevolution. How Our Government Went to War Against Its Own Citizens, Basic Books, 2020)
A devenit clar că asistăm la transformarea climei în pretext pentru anti-capitalism. Este ușor de înțeles că nu se vorbește de clima, ci de anti-capitalismul primar, clima fiind doar un pretext într-o luptă complet politizată.
Lupta împotriva încălzirii globale este transformată în "justiție climatică" și implică punerea sub acuzare din nou a "bogaților".
Greta Thunberg promovează acum un discurs tipic al ”stângii progresiste” care deja nu are nimic de-a face cu știința climei.
Cu toate acestea, există ceva nou. Acesta constă în faptul că Greta Thunberg ne dă astăzi lista ei precisă a obiectivelor luptei care trebuie să treacă de la climă la distrugerea capitalismului.
Astfel, anti-rasismul, condamnarea colonialismului și feminismul devin posibili vectori ai acțiunii politice de extremă stânga.
Unele analize occidentale ale actualelor mișcări ale stângii progresiste consideră că maniera intersecționalistă în care se procedează nu reflectă o preocupare deosebită pentru problemele rasiste, sexiste sau patriarhale, ci doar utilizează aceste elemente profund emoționale pentru a destabiliza capitalismul contemporan, mai precis modelul neoliberal al economiei globale. ( Tom.G.Palmer : ”Liberalism and pandemies” . Globes 10/06/2020 )
În multe cazuri, dacă nu întotdeauna, istoria consemnează folosirea de către anumite forțe a potențialului nemulțumirii populației ca pe un detonator al unor puternice mișcări sociale, revolte sau chiar revoluții.
Nu trebui trecut ușor cu vederea peste anumite evenimente care au prefigurat sau poate chiar pregătit actualele mișcări.
Așa după cum am mai arătat într-o scriere anterioară (”Virusarea politică a coronavirusului ” 28/04/2020) primul element ce ar fi trebuit să atragă atenția este acela al poziției mentorului ”științific” al neomarxismului, megamediatizatul economist Thomas Piketty (reinventatorul teoriei marxiste a luptei de clasă și a contradicțiilor antagoniste dintre muncă și capital. Vezi: ”Capitalul în secolulu XXI”.) Piketty deja a publicat în 2018.
Imediat după declanșarea crizei coronavirus, Thomas Piketty acreditează ideea necesității schimbării ordinii și sistemului economic actual, deoarece pandemia ar fi doar o perdea care ascunde adevărata situație caracterizată printr-o mai profundă criză a sistemului politic european.
La 15 martie 2020, Thomas Piketty declara : ”Nu este suficient să spunem trebuie să schimbăm sistemul economic, trebuie să descriem ce alt sistem economic trebuie să fie creat... Criza de sănătate legată de pandemia Covid-19 trebuie să ne conducă la definirea unor noi criterii de luare a deciziilor pentru guvernanța economică globală...nu este suficient să spunem «Trebuie să schimbăm sistemul economic»", trebuie să descriem ce alt sistem economic, ce altă organizare a proprietății, cine să dețină puterea în companii, ce alte criterii de decizie trebuie să avem. Produsul intern brut și maximizarea produsului intern brut trebuie înlocuite cu alte concepte."
Un alt element de luat în seamă îl reprezintă apariția la 2.04.2020 a Manifestului CADTM Comite pour l’abolition des dettes illegitimes ”ReCommons Europe Pour un Nouvel Internationalisme des Peuples en Europe”.
Deși cvasi-necunoscut până la acea dată, respectivul Comitet susține că Manifestul este semnat de 160 de personalități europene cărora le dă și numele .
Se precizează următoarele : ”Acest manifest al rețelei ReCommonsEurope a fost dezvoltat de un colectiv de cercetători și activiști din zeci de țări europene care au dorit să propună un plan care să fie pus în aplicare de către forțele populare de stânga și care doresc să stimuleze schimbarea socială favorabilă celui mai mare număr de cetățeni și care vor ajunge la guvernare în țările europene cu sprijinul oamenilor mobilizați.
Cei care mor de boli COVID-19 sunt uciși în realitate de decizii politice liberale și capitaliste care nu au reușit să prevină și să controleze pandemia.
În acest context, propunem Manifestului ReCommonsEurope pentru un nou internaționalism al popoarelor.
Principalele măsuri pe care guvernul poporului dintr-o țară membră a UE ar trebui să le pună în aplicare imediat (din primele ore de la preluarea mandatului) și în mod unilateral - chiar prin nerespectarea tratatelor europene și intrarea în conflict cu instituțiile europene - ar fi creșterea imediată a salariilor și impozitarea capitalului, controlul mișcărilor de capital, socializarea băncilor și reluarea controlului public asupra monedei etc.”
x x x
La această dată este dificil a formula concluzii sau măcar opinii demne de a fi considerate corecte. Situația este în desfășurare iar ”luminița de la capătul tunelului” încă nu se zărește. Scenariile sunt la ordinea zilei, iar teoria conspirației nu a fost uitată. Ba din contră .
Schimbările pot fi uriașe sau minime, dar amploarea fenomenelor și suprapunerea crizei sanitare peste criza economică și acum și peste o criză socio-politică la nivel global nu ne dă ”siguranția zilei de mâine” , nici a modelului neoliberal al economiei globale, dar nici a noastră personal, ca cetățeni ai lumii globale într-u moment atât de imprevizibil al existenței sale.
Cum s-a ajuns aici ?
Contrar a ceea ce unii comentatori au sugerat, părerea mea este că pandemia COVID-19 nu va suna clopoțelul morții pentru globalizare. În cazul în care călătoriile și comerțul sunt înghețate în timpul pandemiei, va exista contracție sau descentralizare.
Dar, pe termen lung, creșterea continuă a veniturilor în Asia, care găzduiește două treimi din populația lumii, va însemna probabil că fluxurile de călătorie, comerț și financiare vor reveni la traiectoria lor ascendentă.
Cu toate acestea, în ceea ce privește fluxurile fizice, este probabil ca 2020 să intre în istorie ca perioadă de fragmentare maximă a lanțului de aprovizionare. Pandemia va accelera redistribuirea producției, consolidând tendința de a aduce producția mai aproape de piețele care erau deja în curs de desfășurare.
Dezvoltarea roboticii, inteligenței artificiale și a imprimării 3D, precum și așteptările clienților care doresc o livrare mai rapidă și mai personalizată a produselor, ale politicienilor dornici să aducă producția acasă și ale companiilor care doresc să minimizeze prețul mașinilor, suprimă avantajele comparative ale țărilor cu venituri mici.
De ce totuși pandemia a favorizat ” erupția” nemulțumirilor?
Cred că pandemia a scos în evidență faptul că ne aflăm într-un moment istoric în care credința în democrație este la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii, în contextul în care deteriorarea condițiilor economice va avea implicații profunde pentru stabilitatea politică și socială.
Pandemia a arătat că există un decalaj uriaș de încredere între lideri și cetățeni. Unii lideri politici au transmis semnale contradictorii cetățenilor; ceea ce a redus și mai mult încrederea lor în autorități și în "experți".
Această lipsă de încredere poate îngreuna răspunsul la criză la nivel național și a început deja să afecteze negativ răspunsul global la pandemie.
Mișcările stângii progresiste pot fi un răspuns la lipsa de încredere față de capacitatea actualilor lideri naționali și internaționali de a gestiona criza ( sau crizele ).