La 20 februarie, ucrainenii din întreaga lume onorează memoria Eroilor „Sutei Cerești”, care și-au sacrificat viața pentru valorile universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității întemeiate pe principiile democrației și statului de drept, participând la Revoluția Demnității, cunoscută ca Revoluția Euromaidan din 2013-2014.
Totodată, Revoluția Demnității și alegerea modelului de civilizație occidental și opțiunea ucrainenilor în favoarea valorilor europene sunt văzute de către Rusia ca o amenințare majoră pentru regimul actual de la Moscova, fapt care a provocat violențe și ulterior agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei.
Astfel, la 20 februarie marcăm și 7 ani de la începutul agresiunii armate a Federației Ruse împotriva Ucrainei, care a produs poporului ucrainean pierderi umane imense. Republica Autonomă Crimeea și orașul Sevastopol sunt ocupate ilegal de către Federația Rusă, iar unele raioane din regiunile Luhansk și Donețk, din estul țării, sunt controlate de către forțele ruse.
În ciuda numeroaselor inițiative ale Ucrainei de soluționare pașnică a conflictului, agresiunea armatei ruse este în curs de desfășurare deteriorând situația din teritoriile ocupate, dar și creând noi amenințări la adresa securității europene.
Autoritățile de ocupație ilegală ruse continuă politica opresivă împotriva comunităților tătare și ucrainene din Crimeea
Încă de la începutul ocupației ilegale a Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol, Federația Rusă a lansat și o politică agresivă împotriva comunității locale a tătarilor crimeeni și a ucrainenilor din peninsulă. Din 2016, Mejlis-ul tătarilor din Crimeea este declarat de către așa-zisa ”Curte Supremă din Crimeea” o „organizație extremistă” și interzisă activitatea acestuia în peninsulă. Aceasta în ciuda deciziilor Curții Internaționale de Justiție și numeroaselor rezoluții ale Adunării Generale ONU privind situația drepturilor omului în Crimeea ocupată.
Peste o sută de cetățeni ucraineni continuă să fie deținuți ilegal în Crimeea și Rusia sub acuzații motivate politic, o mare parte dintre ei fiind tătarii crimeeni.
Aproximativ 200 de copii ai activiștilor pentru drepturile omului și jurnaliștilor arestați și închiși ilegal cresc fără tată, iar 25 dintre acești copii au grave probleme medicale provocate de stres.
Un alt aspect al acestei politici ruse constitue suprimarea libertății de gândire, de conștiință și de religie. Odată cu anexarea ilegală a peninsulei Crimeea de către Rusia, circa 1.300 de organizații religioase au fost interzise. Autoritățile ilegale de ocupație desfășoară o politică sistemică de a forța expulzarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei din peninsulă. În 2020, Biserica Ortodoxă din Ucraina a fost evacuată din Catedrala principală din Simferopol pentru o datorie de 2,95 grivne (circa 0,09 Euro); de asemenea, a fost dispusă demolarea lăcașului de cult al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei din Yevpatoria.
În plus, autoritățile ruse de ocupație sunt responsabile pentru tortură și alte maltratări, condiții inadecvate în închisori, arestări ilegale, detenții arbitrare, dispariții forțate, precum și neinvestigarea și nepedepsirea acestor infracțiuni, de către instituțiile responsabile, introducerea răspunderii penale pentru exprimare pe rețelele sociale, intruziunea în activitatea mass-media și a organizațiilor pentru drepturile omului, inclusiv a celor care reprezintă interesele tătarilor crimeeni. Toate acestea sunt documentate în cadrul rezoluțiilor Adunării Generale ONU cu privire la Situația drepturilor omului în Republica Autonomă Crimeea și în orașul Sevastopol (Ucraina) (71/205 din 19 decembrie 2016, 72/190 din 19 decembrie 2017, 73/263 din 22 decembrie 2018, 74/168 din 18 decembrie 2019 și 75/192 din 16 decembrie 2020) și celor trei rapoarte ale Secretarului General al ONU în conformitate cu aceste rezoluții.
Schimbarea compoziției demografice, recrutarea forțată a cetățenilor ucraineni în armata rusă și impunerea legislației ruse pe teritoriul ocupat temporar
Federația Rusă a inițiat în teritoriile ocupate politica de schimbare a compoziției demografice. Conform datelor oficiale, din 2014 peste 50 de mii de cetățeni ucraineni au fost nevoiți să părăsească Crimeea. Totodată, conform unor estimări, numărul cetățenilor ruși care s-au mutat din Rusia în peninsulă se ridică la 500.000. Doar în 2020, pe parcursul a 9 luni, cel puțin 43.000 de cetățeni ruși s-au stabilit în Crimeea. Numărul real este considerat mult mai mare.
Un alt aspect important este recrutarea ilegală a tinerilor din Crimeea în armata rusă. De la începutul ocupației au fost desfășurate 11 de campanii de recrutare în urma cărora numărul persoanelor înscrise în forțele armate ruse a ajuns la circa 28.000.
În plus, în Crimeea ocupată temporar de către Federația Rusă continuă militarizarea activă a sistemului de educație prin introducerea educației patriotice a copiilor și tinerilor. Astfel, în fiecare oraș/raion sunt elaborate și aprobate programe separate de educație militar-patriotică, dezvoltare a sporturilor militare și tehnico-militare, sunt create detașamente ale așa-numitei ”Yunarmiya” („Armata tinerilor”) și alte organizații militare și de tineret de orientare militaristă.
Sub pretextul epidemiei COVID-19, Rusia restricționează în mod artificial libertatea de circulație a rezidenților din Crimeea și contactele acestora cu Ucraina continentală. Locuitorilor din Crimeea cărora li s-au eliberat pașapoarte ruse cu forța li se permite să plece în Ucraina continentală și să se întoarcă în peninsulă o singură dată. Pentru cetățenii care au refuzat să obțină pașaportul rus, este posibilă doar plecarea din Crimeea, întoarcerea fiind interzisă.
Militarizarea Crimeei, a Mărilor Negre și Azov de către Federația Rusă – o amenințare pentru zona extinsă a Mării Negre, Orientului Mijlociu și Mediteranei
Militarizarea Crimeei este un factor de schimbare a echilibrului militar și politic în zona Mării Negre, în special prin crearea unui sistem de limitare a acțiunilor NATO în zonă. Obiectivul principal este transformarea Crimeei într-un ”portavion de nescufundat” și a Federației Ruse într-un stat care domină în întreaga zonă a Mării Negre.
În acest sens, Rusia a creat un grup puternic de trupe în Crimeea, care include componente terestre, aeriene și maritime. Comparativ cu perioada de dinainte de ocupație, Rusia a sporit semnificativ numărul militarilor armatei sale în peninsulă, de la 12.500 la peste 32.500 de persoane. Acest contingent militar include, de asemenea, 410 vehicule blindate, peste 195 de tancuri, 283 sisteme de lansatoare multiple de rachete (MLRS - multiple launch rocket system) și sisteme de artilerie, 50 de elicoptere și 100 de avioane de diferite tipuri.
Sistemele antiaeriene ale Rusiei controlează deja cea mai mare parte a Mării Negre, iar rachetele sol-sol o acoperă complet. Toate aceste eforturi împreună cu modernizarea Flotei Mării Negre a Flotei Maritime Militare Ruse și echiparea în masă a navelor cu rachete de croazieră indică faptul că Moscova intenționează să își asigure capacitatea A2/AD (Anti Access/Area Denial) nu numai în zona Mării Negre, dar și în Orientul Mijlociu și zona Mării Mediterane.
Sursă: Ministerul Apărării al Ucrainei
În această perioadă de ocupație a Crimeei, Federația Rusă a pregătit infrastructura militară din peninsulă pentru desfășurarea armelor nucleare, inclusiv renovarea infrastructurii depozitelor de focoase nucleare din perioada sovietică. Potențiali purtători de arme nucleare, precum nave de război, sisteme de rachete cu rază scurtă de acțiune și avioane de luptă, au fost deja dislocate acolo. Aceasta reprezintă o amenințare atât la adresa securității Ucrainei, cât și la adresa partenerilor strategici ai acesteia.
Câteva concluzii
Kremlinul își schimbă flexibil tactica privind Ucraina, dar obiectivele strategice rămân neschimbate: împiedicarea consolidării unui stat ucrainean prosper orientat spre Occident, întoarcerea Ucrainei în zona sa de influență, eliminarea identității naționale și independenței Ucrainei, stabilirea controlului extern asupra țării noastre, încetarea existenței Ucrainei ca stat suveran.
În prezent, Rusia nu dispune de resurse suficiente pentru ”soluționarea definitivă a problemei ucrainene” în mod militar. Totodată, atingerea unui compromis cuprinzător și durabil între Ucraina și Rusia este imposibilă, în primul rând din cauza Crimeei.
Agresiunea armată a Federației Ruse împotriva Ucrainei, începută acum șapte ani, va continua să rămână pe parcursul anilor următori principala sursă de amenințare la adresa securității europene vizând consolidarea statutului de jucător global al Rusiei, precum și recunoașterea de către comunitatea internațională a așa numitelor «interese ruse».
Platforma Crimeea, pentru consultare și coordonare
Experiența de rezistență și combatere a agresiunii ruse ne învață că sunt necesare eforturi mai bine coordonate și mai persistente ale comunității internaționale pentru a proteja sistemul internațional bazat pe reguli. Un prim pas în acest sens este eliberarea Crimeei de sub ocupația ilegală a Federației Ruse prin mijloace politice și diplomatice bine coordonate.
Experiența Ucrainei indică limpede că în ciuda eforturilor de lobby, dezinformare și propagandă ale Kremlinului, se poate rezista. La 14 ianuarie 2021, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din Strasbourg a emis decizia de admisibilitate a cauzei interstatale conform procesului Ucrainei împotriva Federației Ruse nr. 20958/14 (privind Crimeea). Acum urmează ca CEDO să înceapă procedura de examinare a cauzei pe fond. Guvernul Ucrainei va prezenta poziția sa cu privire la încălcările directe ale drepturilor omului de către Federația Rusă pe teritoriul ocupat temporar al Republicii Autonome Crimeea și orașului Sevastopol.
Partea ucraineană promovează încă trei dosare împotriva Federației Ruse în instanțele internaționale: Curtea Internațională de Justiție a ONU examinează încălcarea de către Rusia a convențiilor privind reprimarea finanţării terorismului și eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială în Crimeea. Arbitrajele internaționale examinează încălcările drepturilor Ucrainei ca stat de coastă în Marea Neagră și Azov și în strâmtoarea Kerci și deținerea ilegală a 3 vase ucrainene și 24 de membri ai echipajelor acestora.
La 19 aprilie 2017, Curtea Internațională de Justiție prin ordinul său a obligat Rusia să se abțină de la menținerea sau impunerea limitărilor asupra capacității comunității tătare din Crimeea de a-și păstra instituțiile reprezentative, inclusiv Mejlis-ul și de a asigura disponibilitatea educației în limba ucraineană. Toate aceste cazuri fac parte dintr-o strategie unică de apărare juridică internațională a intereselor statului ucrainean.
În scopul de a consolida și extinde răspunsul la ocupația ilegală a Crimeei și a altor încălcări ale dreptului internațional de către Federația Rusă, Ucraina a inițiat crearea Platformei Crimeea, un nou format de consultare și coordonare.
Obiectivul final al Platformei este de a elibera Crimeea de sub ocupația rusească și de a restabili forța dreptului internațional.
Se așteaptă ca activitățile Platformei să fie concentrate pe cinci domenii prioritare: politica de nerecunoaștere; securitate, inclusiv libertatea de navigație; eficacitatea sancțiunilor împotriva statului agresor și extinderea acestora; dreptul internațional și protecția drepturilor omului; atenuarea impactului economic și de mediu nefavorabile.
Summitul inaugural al Platformei Crimeea este programat la Kyiv în august 2021.