„Jeszcze Polska nie zginęła/Kiedy my żyjemy.
Co nam obca przemoc wzięła/Szablą odbierzemy.”
(Polonia nu a pierit încă/Atâta timp cât noi suntem vii
Ceea ce ne-a fost luat de străini/Cu sabia vom lua înapoi)
„Mazurek Dąbrowskiego„, Mazurca lui Dabrowski, imnul național polonez
Cea mai simplă modalitate de a îndrepta greșelile mari făcute de România în ultimii 30 de ani ar fi să plătim un curs bun de limbă poloneză pentru conducătorii noștri. Cu un guvern care ar putea măcar să citească în limba poloneză am putea face minuni; un astfel de guvern ar putea lesne să găsească inspirație pentru rețeta succesului nostru viitor. Căci tot ceea ce noi am făcut greșit, polonezii au făcut bine. Și temeinic. Și nu le-a fost rușine de ce au făcut. Și și-au apărat dreptatea lor chiar în fața Bruxelles-ului sau a Berlinului.
Polonia a devenit a cincea putere în industria chimică a Uniunii (cu o cifră de afaceri agregată de 62 de miliarde de euro, de 29 de ori mai mult decât România. De ce este importantă industria chimică pentru a înțelege succesul Poloniei și mediocritatea noastră? Simplu, pentru că la Varșovia s-a înțeles un lucru esențial, ignorat la București: chimia este cea mai mare sursă de valoare adăugată din UE și principala destinație a investițiilor din UE.
Sursa: AICI
Chimia asigură al treilea cel mai ridicat salariu mediu din Uniune, pentru că beneficiază de a patra cea mai mare productivitate din Uniune:
Sursa: AICI
Și acum concluzia scurtei noastre incursiuni în chimia europeană: jumătate (peste 8 miliarde de euro) din deficitul comerțului cu bunuri, de peste 17 miliarde de euro, al României, provine din produsele chimice!
A, dacă tot suntem la partea de comerț exterior, să vă mai spun că noi exportăm în Polonia mărfuri în valoare de 2,5 miliarde de dolari și importăm de la ei mărfuri în valoare de 5,5 miliarde de dolari. Adică avem un deficit comercial cu Polonia de nu mai puțin de 3 miliarde de dolari, al doilea cel mai mare deficit comercial al țării noastre.
Sunt unii părerologi de pe la București care, traducând din germana pe care nu prea o înțeleg, ne explică cum că Polonia este izolată pe plan internațional, fiindcă Berlinul cataloghează ca naționalist guvernul de la Varșovia. Oare toți nerozii care dau România ca exemplu de globalism și europenitate or citi statisticile? Să vadă, bunăoară, că Polonia exportă bunuri în valoare de 259 miliarde de dolari (de patru ori mai mult ca noi) și importă bunuri în valoare de 278 de miliarde de dolari (tot cam de patru ori mai mult ca noi); ba mai exportă și servicii de vreo 52 de miliarde de dolari, importând servicii de 35 de miliarde de dolari (iarăși cifre de patru ori mai mari decât ale României). Ei bine, să nu vă mai plictisesc, ponderea comerțului exterior în PIB-ul izolatei Polonii depășește 115% din PIB, în vreme ce în cazul nostru nu ajunge la 70%!
În fine, hai să va spun cum e cu relațiile reci pe care le au polonezii cu germanii: ostracizata Polonie exportă și importă în/din Germania mărfuri de nu mai puțin de 71 de miliarde de dolari, în vreme ce mult-mai-frecventabila Românie are valori de trei ori și jumătate mai mici. De reținut că toate aceste date sunt pentru 2018. (Sursa: AICI )
Să nu se mai obosească deontologimea internațională să caute alte explicații: polonezii exportă mult mai mult pentru că au ce exporta, având industrie națională. Noi, având doar supermarket-uri, avem doar ce importa. Iar izolarea Varșoviei este așa de mare, încât ei beneficiază de investiții americane de opt ori mai mari ca cele de la noi și de investiții germane de 6 ori mai mari decât cele de la noi.
Ei bine, duminică, 12 iulie, în mijlocul Europei va fi Varșovia, acolo unde se va afla cine va fi noul președinte al Poloniei. Toate capitalele importante de pe continent sunt concentrate acum pe bătălia simbolică care se va da între Carpați și Marea Baltică. Pentru că, da, Uniunea Europeană a învățat, de câțiva ani, să se uite cu mai multă atenție spre estul său. Și acest lucru este datorat unui parcurs excepțional pe care națiunea polonează l-a avut în ultimii 30 de ani, parcurs care a făcut ca Polonia să devină una dintre țările importante ale Uniunii.
Polonia este a cincea cea mai importantă națiune din UE pentru că are a cincea cea mai mare economie și a cincea cea mai mare populație. Cu un PIB (PPP - la paritatea puterii de cumpărare) de aproape 1.300 de miliarde de dolari, polonezii sunt depășiți în Uniune doar de Germania, Franța, Italia și Spania. Totodată, Polonia este a 23-a cea mai mare economie a lumii și va intra, în cel mult 10 ani, în clubul primelor 20 de economii ale planetei, dacă își păstrează actualele ritmuri de creștere economică. La o asemenea dimensiune, nimeni, cel puțin de pe continentul nostru, nu își permite să neglijeze Varșovia. Nici măcar Berlinul. Sau, în primul rând Berlinul.
Ceea ce a făcut din Polonia o țară importantă pentru economia europeană este drumul său impecabil de până astăzi: după căderea puternică a economiilor est-europene de după 1990, polonezii sunt singurii care nu au mai cunoscut recesiuni. Iată, de exemplu, cum arată o comparație între ritmurile de creștere ale Poloniei, României și Ungariei în ultimii 30 de ani:
Căderea de 7% din 1991 este ultima contracție pe care Varșovia a contabilizat-o, în vreme ce ungurii au fost pe „zero” în 1996 și au suferit două contracții (una de aproape 7% în 2009 și una de aproape 2% în 2012), iar noi am numărat tot două crize de peste -5%, în 1997 și în 2009. De pe întreg globul, doar Australia a depășit Polonia ca ritm mediu de creștere economică în ultimii 30 de ani!
Polonia are, în ultimii 20 de ani, un ritm mediu de creștere de 6% a PIB (PPP), ajungând să fie, astăzi, țara cu cea mai mare creștere a economiei din Estul Europei:
Sursa: AICI
Dacă România sau Cehia au crescut de cinci ori în ultimii 30 de ani, Ungaria de trei ori și jumătate, iar Bulgaria de două ori, ei bine, Polonia a crescut de opt ori! Și dacă România și Bulgaria se află în topul societăților inegale ale lumii, polonezii și-au menținut o rată mai moderată a discrepanțelor (rată măsurată prin coeficientul GINI):
Sursa: AICI
O creștere atât de importantă a făcut ca populația să se bucure de o viață mai lungă: șapte ani de viață au câștigat, în medie, polonezii după 1990, în vreme ce noi trăim cu cinci ani și jumătate mai mult:
Sursa: AICI
Secretul unei asemenea creșteri este, fără îndoială, faptul că Polonia este unul dintre cele mai capitaliste state de pe glob, cu o economie atât de liberă încât este, deseori, încadrată, alături de statele anglofone, dezvoltate după imbatabilul model american. Într-un gest de mare încărcătură simbolică pentru capitalismului de tip american al polonezilor, bursa de la Varșovia a fost inclusă de FTSE Russell în categoria „piețelor dezvoltate” încă din anul 2017, atunci când a fost promovată de la categoria „piețe în dezvoltare”, categorie în care Bursa de la București încă nu a ajuns! 200 de miliarde de dolari este capitalizarea de piață a bursei poloneze și peste 100 de milioane de dolari valoarea tranzacțiilor zilnice (cam de 10 ori mai mult ca la București). Poate mai citim o dată aceste cifre, înainte de a alege să vindem pe mai nimic firmele mari ale statului, în loc să le privatizăm pe bursă.
Un alt secret al creșterii economice a polonezilor îl reprezintă ritmurile ridicate de creștere ale sectorului industrial, depășite doar de cele ale Ungariei:
Sursa: AICI
Polonezii dețin o treime (175) din primele 500 de companii din Europa Centrală și de Est, prima dintre ele fiind și singura companie din Est care are o cifră de afaceri de peste 20 de miliarde de euro (PKN Orlen, perla energetică a polonezilor). Polonia este al optulea producător de automobile din Uniune (450.000 de automobile de pasageri și 200.000 de automobile comerciale) și al cincilea producător de energie din UE.
De ce este importantă ziua de 12 iulie 2020? Pentru că atunci, în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Polonia se vor înfrunta nu doar conservatorul Andrzej Duda (susținut de către partidul creștin democrat Prawo i Sprawiedliwość - Lege și Ordine) și liberalul Rafał Trzaskowski (susținut de către partidul lui Donald Tusk, Platforma Obywatelska - Platforma Civică). Se vor confrunta două viziuni despre Europa: cea conservatoare, centrată pe identitate națională, atlantistă, manifest pro-americană și bazată pe valorile creștine și pe cele ale capitalismului clasic, (Andrezj Duda) și Europa progresistă, mai degrabă franco-germană, precaută față de Washington, indiferentă față de creștinism, neglijentă cu identitatea națională, adepta supra-reglementării afacerilor și a unui capitalism mai diluat (Rafał Trzaskowski). Duda a fost președinte în ultimii 5 ani, perioadă în care țara și-a redus decalajul față de media UE cu 4 puncte procentuale, de la 69% (2015) la 73% (2019). El mai beneficiază și de un avans de 2,5 milioane de voturi în primul tur (13% din total), precum și de faptul că este destinatarul natural al celor 1,3 milioane de voturi (aproape 7%) obținute în primul tur de către Krzysztof Bosak (partidul Konfederacja Wolność i Niepodległość - Confederația pentru Libertate și Independență). Trzaskowski este primarul în funcție al Varșoviei, se bazează pe susținerea lui Donald Tusk și speră să coalizeze toți alegătorii care se opun creștin-democraților aflați la guvernare.
În ceea ce ne privește pe noi românii, am face bine să devenim mult mai atenți la ceea ce se întâmplă în Estul Europei, mai ales la ceea ce se întâmplă în cea mai mare economie a regiunii, de care ne leagă, în mod natural, dependența de securitatea furnizată de americani și (din păcate) un uriaș deficit comercial. Polonia, să nu uităm, este, deocamdată, cel mai de succes capitalism din estul continentului și o țară care devine de importanță sistemică pentru întreaga Uniune. Poate că a venit timpul să încercăm să înțelegem și să ne apropiem mai mult de liderul plutonului din care facem parte, dacă vrem să contăm în deciziile de la Bruxelles. Să nu uităm că statele sudice ale Uniunii (Spania, Portugalia, Italia și Grecia) se coordonează de mult, la fel ca și cele din noua Ligă Hanseatică (Germania, Austria, Olanda, statele nordice). Al treilea pol al UE ar trebui constituit de București împreună cu Varșovia, nu lăsând să se întărească un parteneriat polono-maghiar, care nu are cum să ne avantajeze.