”Schimbarea este legea vieţii; cel care priveşte numai spre trecut, acela pierde cu siguranţă viitorul”. Așa spune un citat din John Fitzgerald Kennedy peste care a trecut timpul fără să se aștearnă praful.
Alte vorbe la fel de grele spun că politica este amprenta unei societăți, busola pentru un stat și măsura faptelor.
Când citim sau auzim astfel de cuvinte, înțelegem greutatea care stă în spatele lor? Înțelegem ce înseamnă schimbarea și cât valorează implicarea?
Schimbarea nu vine peste noapte. Nu putem clipi din ochi și toată cangrena strânsă de treizeci de ani să dispară. Nu există un buton magic pentru asta. Există, însă, o ștampilă magică, aceea pe care o ținem în mână câteva minute, o dată la patru ani și pe care o apăsăm pe o coală de hârtie subțire și gălbuie.
Câteva minute pe care le poți regreta sau pentru care poți fi mândru în următorii patru ani. Câteva minute de implicare din partea ta pentru care nenumărați semeni și-au dat viața. Și câteva minute pentru care urmașii tăi îți vor putea mulțumi în viitor.
Ultimii ani au arătat că, atunci când vrem, avem puterea să privim dincolo de manipulare și ne putem ridica deasupra nepăsării.
Am demonstrat asta în fiecare moment cheie după tragedia de la Colectiv. Am devenit exemplu în toată Europa pentru rezistența în frig din iarna lui 2017, pentru forța cu care plămânii noștri au învins gazele din august 2018 și pentru mobilizarea din mai 2019.
În toate aceste momente am arătat că ceva s-a schimbat, în sfârșit, în noi. Că ne-am săturat atât de tare încât nu mai suntem dispuși să închidem ochii. Și că înțelegem în sfârșit ce forță avem atunci când ne implicăm.
Și a venit 2020, un an greu și plin. Un an cu aerul îngreunat deopotrivă de virusuri și incompetență, un an plin de morți și cu spitale pline de medici eroi, un an cu tot greul alegerilor noastre pentru încă patru ani.
Cele câteva minute pe care le-am acordat României de mâine pe 27 septembrie, la alegerile locale, au început deja să arate că schimbarea nu e un cuvânt de basm și că România poate privi cu optimism ziua de mâine.
Ne-au trebuit 30 de ani
Ne-au trebuit 30 de ani să-i înțelegem pe cei care au murit sub bastoanele minerilor și ale FSN în iunie 1990.
Ne-au trebuit 30 de ani în care să îngrășăm, cu munca noastră, cefele, burțile și conturile multor nepoți și multor amante.
Ne-au trebuit 30 de ani în care să murim cu zile intoxicați de aerul poluat, striviți de corupție și incompetență și doborâți de infecțiile nosocomiale care ne macină spitalele cu sau fără coronavirus.
Însă dacă am învățat îndeajuns cât să ne ajungă și pentru ziua de mâine putem demonstra doar acum, Duminica aceasta, când prin ștampiluța aceea cât un deget putem pune multe kilograme forță peste corupție, impostură și incompetență, peste batjocură și nesimțire, peste minciună și manipulare.
Nu e suficient
Eu am ales de mult să nu mai stau deoparte. Am sacrificat multe și sunt gata să sacrific totul pentru a pune și mai departe umărul la schimbarea României. Și o voi face indiferent de postura în care mă voi regăsi după votul de Duminică.
Și știți de ce? Pentru că am înțeles, într-o toamnă friguroasă din urmă cu trei ani, că nu e suficient să înfrunți abuzurile atunci când acestea se petrec, că nu e de ajuns să te revolți când vezi declarațiile de avere ale unor semi-analfabeți pe site-ul Senatului și al Camerei Deputaților, că nu e destul să îți fie scârbă de primari pedofili sau hoți din sate.
Am plecat atunci dintr-un sistem putrezit și în același timp plin de jale și am făcut pasul ferm către schimbare. Și am descoperit că nu sunt singur și că am pentru ce lupta, că avem de ce să credem în ziua de mâine.
Dacă ai înțeles și tu același lucru ca mine și dacă suntem cu toții conștienți de greutatea și de responsabilitatea pe care o avem pe umeri, atunci vom merge împreună Duminică la vot. Pentru că înțelegem ce înseamnă schimbarea și cât valorează implicarea.
***
Mihai Sandu candidează din partea USR PLUS la alegerile din 6 decembrie pentru Camera Deputaților, în Prahova.