Pentru a treia oară, maghiarii se alătură populației majoritare pentru oprirea candidaților extremiști de a ajunge în fruntea statului.
Au făcut-o în 2000, când CV Tudor a ajuns în turul al doilea al alegerilor prezidențiale alături de Ion Iliescu, a urmat votul masiv împotriva lui Călin Georgescu la scrutinul din noiembrie și o vor face în 18 mai, când peste 1,2 milioane de maghiari sunt chemați să aleagă între un izolaționist extremist și un pro-european.
După ce conducerea UDMR a decis susținerea lui Nicușor Dan pentru alegerile de duminică, liderul formațiunii Kelemen Hunor a spus într-un discurs ferm că „George Simion nu este prietenul maghiarilor și nu va fi vreodată. George Simion nu este suveranist, el este iluzionist. Nu este creștin, este șarlatan.“
Anterior deciziei luate de UDMR în favoarea lui Nicușor Dan, premierul ungar Viktor Orban îi îndemnase pe maghiarii din România să-l susțină pe George Simion, știut fiind că etnicii maghiari sunt foarte receptivi la mesajele venite de la Budapesta, uneori chiar mai receptivi decât față de politicile susținute de UDMR.
În urma unei discuții dintre Hunor și Orban, premierul ungar a revenit cu un nou mesaj, de data aceasta împotriva lui Simion, în care spune că „Ungaria susține unitatea, nu divizarea“ și că „nu vom sprijini nicio formă de izolare politică împotriva României sau a liderilor săi“.
- Kelemen Hunor îl contrazice pe Viktor Orban, care a transmis un mesaj de susținere pentru Simion
- Viktor Orban îl lasă din brațe pe Simion, după reacția dură a lui Kelemen Hunor
Ulterior a apărut în spațiul public o declarație a primarului municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, prin care i-a îndemnat atât pe români, cât și pe maghiari să meargă la vot: „Cum poate să câștige Nicușor Dan? E simplu. Două milioane de oameni care au stat acasă în primul tur trebuie să se mobilizeze și să spună «Stop Simion»“.
Participarea masivă la vot a etnicilor maghiari ar putea aduce în contul lui Nicușor Dan peste o jumătate de milion de voturi din numărul de 1,2 milioane. Se știe că maghiarii din România votează disciplinat, au arătat-o la toate alegerile locale, parlamentare și prezidențiale. În cele mai multe legislaturi, partidele câștigătoare au avut nevoie de parlamentarii UDMR pentru a forma o majoritate, deseori pe muchie de cuțit. Prin participarea la guvernare, minoritatea maghiară a obținut, pas cu pas, drepturile pe care alte minorități etnice le au în statele europene.
Victor Ponta și xenofobia față de etnicii maghiari
Cei mai mulți dintre maghiarii din Transilvania sunt convinși că elevii trebuie să învețe bine limba română pentru a avea acces la învățământul universitar și, în consecință, la profesiile pe care și le doresc. Aceasta, și pentru că județele Harghita și Covasna sunt printre cele mai sărace și au printre cele mai puține investiții, una dintre cauzele majore fiind necunoașterea limbii române. În plus, guvernele din ultimii 35 de ani au alocat mai puține fonduri administrațiilor locale cu populație preponderent maghiară.
Percepția negativă a unei părți însemnate a românilor despre etnicii maghiari rămâne constantă. Doar 9% dintre români ar accepta ca membri de familie sau rude prin alianță maghiari și tot 9% ar accepta să lucreze împreună cu maghiari (Avangarde, 2023). Aici e vorba de un stereotip alimentat de cei care nu au avut niciodată de-a face cu un etnic sau cu o comunitate preponderant maghiară, dar și de unii politicieni care le cântă în strună pentru a fi votați.
Un exemplu revelator este Victor Ponta, care declara în 2010, pe atunci președinte al PSD, la Forumul Civic al Românilor din Harghita, Covasna și Mureș, ținut la Toplița, că „este inacceptabil ca un român să nu se poată angaja în Harghita și Covasna, în timp ce un maghiar se poate angaja în orice parte a României“. Xenofobia lui Ponta alimentează acum xenofobia lui George Simion și a votanților lui, care spun că nu au putut să cumpere o pâine de la un magazin din Miercurea-Ciuc pentru că nu știau limba maghiară.
Sunt convins că există astfel de cazuri, dar sunt izolate, și nu e singurul exemplu prin care se face din țânțar armăsar. „Se duce vorba“ e una din maladiile societății, dă seama de lipsă de discernământ, de a pune etichete pe mâna altuia, de a-i crede pe apostolii care propovăduiesc cele mai năstrușnice scenarii. Am fost la un pas să ne pricopsim cu Călin Georgescu la Cotroceni, tot astfel cum suntem acum la un pas să-l avem președinte pe George-Nicolae Simion.
Scurtă povestire care să convingă măcar un român că maghiarii nu mănâncă oameni
Din septembrie 1989 până în decembrie am fost profesor de Limba română la o școală dintr-un sat de lângă Miercurea-Ciuc. Doar eu și directoarea, profesoară de istorie, eram români, din școală și din tot satul. Am stat în gazdă la o femeie în vârstă, care îmi aducea lemne de foc și îmi făcea mâncare, o rupea puțin în română. Când intram în cancelarie, învățătorii și profesorii încetau să mai vorbească în limba maghiară. Am mâncat în casele lor – aveau gospodării frumoase, toate lucrurile erau puse la locul lor. Vorbeam despre regim, despre Ceaușescu, nu se temeau că i-aș putea turna. Ulterior, am povestit multora experiența mea din acea comunitate maghiară de lângă Miercurea-Ciuc. Mulți nu m-au crezut, inclusiv intelectuali, adică cum să se poarte maghiarii atât de bine cu un român?
Dacă le câștigi încrederea, oamenii aceștia îți arată în diferite moduri că țin la tine și că te apreciază. Cum spuneam mai sus, sunt și excepții. Erau însă supărați de un lucru, anume că, deși câțiva profesori erau aproape de pensionare, directoarea școlii era profesoara de istorie, care avea doar câțiva ani de activitate. Asta făcea parte din politica lui Ceaușescu de românizare a zonelor cu populație preponderent maghiară. Mulți locuitori din regiunea Moldovei fuseseră aduși în aceste zone, primeau apartamente și funcții de conducere.
În ianuarie 1990 am plecat din învățământ prin transfer și am intrat în presă. Ministrul Educației era atunci regretatul Mihai Șora.
Autor: George Arun