Ben Hodges, 63 de ani, cu o bogată experiență militară, lucrează în prezent pentru Centrul de Analiză pentru Politică Europeană (CEPA) și a fost în România unde a vorbit despre situația complicată din Ucraina.
General în retragere, expert în studii strategice, Ben Hodges consideră că niște relații mult mai strânse între SUA și Uniunea Europeană reprezintă soluția pentru descurajarea Rusiei.
Principalele declarații:
- “În sfârșit, acordăm o atenție mai mare și trimitem semnale clare Rusiei despre ceea ce nu este acceptabil”.
- “Cred că Franța și Germania ar trebui să facă mult mai mult pentru a pune presiune pe Kremlin”.
- “Administrația SUA va folosi toate instrumentele disponibile, înăsprind sancțiunile pentru a acorda un sprijin sporit Ucrainei”.
- “Dacă sancțiunile provoacă suferințe unora dintre oligarhi, există posibilitatea ca aceștia să se întoarcă împotriva lui Putin și cred că aceasta e o parte a strategiei”.
- “Pe termen lung, obiectivul lui Putin este cel de izolare a Ucrainei de Marea Neagră”.
- “E nevoie și de o implicare americană pentru a-i determina pe aliații noștri europeni să reacționeze la narațiunile false și la acțiunile ilegale ale Kremlinului”.
- “China, cu siguranță, profită de ceea ce face Rusia în Occident”.
Rusia a adus în jur de 80.000 de soldați la granița cu Ucraina. E posibil să asistăm la o invazie de genul celei din Georgia, din vara anului 2008?
Cred că trebuie să urmărim cu atenție tot ce se întâmplă, tot ceea ce face Kremlinul. Nu am reușit asta în 2008, în Georgia.
Atunci, invazia ne-a luat pe toți prin surprindere. În afară de asta, am fost surprinși din nou și în 2014, când a avut loc o altă invazie, cea din Peninsula Crimeea.
Sper din tot sufletul să nu fim surprinși din nou. Ceea ce s-a schimbat din 2014 și până acum e că mai toate statele au aflat de tactica unui regim criminal, recunosc agresiunea și violența acestuia asupra dreptului internațional.
Din păcate, Germania și Franța nu fac mare lucru în această privință. Ar trebui să controleze zona și să reacționeze. De asemenea, propria mea țară nu a făcut mare lucru în această privință, nici în timpul administrației Trump, dar nici în timpul administrației Obama nu s-a făcut suficient.
Cred că, în sfârșit, acordăm o atenție mai mare și trimitem semnale clare Rusiei despre ceea ce nu este acceptabil.
Care sunt schimbările față de 2014 în ce privește strategia NATO și a forțelor armate americane?
Cred că NATO are o capacitate mare, dezvoltată și solidă pe întregul flanc estic, începând din Estonia, până la România și Marea Neagră. Se desfășoară multe misiuni de poliție aeriană, există forțe ale armatei americane terestre și aeriene pe teritoriul României.
Această prezență a crescut de-a lungul timpului semnificativ deși nu suficient și, de asemenea, NATO și-a dezvoltat capacitatea de apărare în mod semnificativ aici, în România, dar și în Polonia.
De asemenea, există solicitări de asistență și trupe din partea statelor baltice…
Desigur, și cei din statele baltice vor să aibă soldați americani acolo. Vor să aibă și alți aliați acolo, dar în același timp și-au asumat și multe responsabilități pentru a fi parte a descurajării amenințării rusești.
Cred că mulți dintre noi înțelegem mult mai bine astăzi cum funcționează dezinformarea rusă. E prezentă, dar cred că suntem mult mai conștienți de ea și știm să ne apărăm mult mai bine.
Noile sancțiuni decise de președintele Joe Biden vor crește tensiunile în estul Ucrainei sau au rolul de a arăta că noua administrație americană ia în serios amenințările Moscovei și reacționează?
Se poate observa ușor ce face Rusia în Ucraina astăzi. Nu este un lucru nou, ci o continuare a ceea ce a început în 2014 și continuă și acum. Soldații ucraineni sunt uciși în fiecare săptămână chiar dacă există o încetare a focului.
Cred că Franța și Germania ar trebui să facă mult mai mult pentru a pune presiune pe Kremlin. Au făcut-o într-o prea mică măsură. Cred că SUA trebuie să crească presiunea asupra Kremlinului pentru a-i cere să-și respecte obligațiile internaționale, pentru a fi tras la răspundere.
Administrația SUA va folosi toate instrumentele disponibile, înăsprind sancțiunile pentru a acorda un sprijin sporit Ucrainei. Trebuie să facem asta împreună cu toți aliații noștri pentru că nu doar SUA e afectată de acțiunile Rusiei, ci cu toții suntem.
Cred că sancțiunile care au fost ridicate la un grad superior reprezintă un pas important, dar nu cred că este suficient. Sancțiunile au rolul de a întârzia acțiunile Rusiei, de a o pedepsi într-un fel. Vom vedea, desigur cum vor funcționa. Aceste sancțiuni se pot extinde dacă este necesar, dar înainte trebuie să vedem ce efect au.
Se observă că aceste sancțiuni s-au concentrat semnificativ și pe Evgeny Prigozhin, unul dintre miliardarii care-l susțin pe Putin și care e implicat în campaniile de dezinformare și atacurile cibernetice. Cum poate fi interpretată această abordare?
Ei bine, cred că este o idee grozavă pentru că vreau să arăt că motivul pentru care președintele Putin rămâne la putere nu are nicio legătură cu votul popular. Are legătură cu sprijinul unui număr mic de oligarhi care controlează totul.
Dacă sancțiunile provoacă suferințe unora dintre oligarhi, există posibilitatea ca aceștia să se întoarcă împotriva lui Putin și cred că aceasta e o parte a strategiei, dar cred că o suferință reală o reprezintă și sancțiunile economice. Scopul acestora e clar, acela de a preveni un conflict militar. Nu vrem conflict. Nu vrem să vedem pe nimeni ucis, iar acest conflict, Rusia l-ar putea opri astăzi dacă încetează orice activitate ilegală. Cred că principalul scop al sancțiunilor este acela de a-l determina pe Vladimir Putin să respecte legile internaționale și să detensioneze situația creată.
Ce vrea Vladimir Putin să obțină din punct de vedere strategic și militar prin această concentrare de trupe la granița cu Ucraina?
Există trei tipuri de rezultate strategice pe care Putin vrea să le obțină în urma acestei operațiuni.
- Dorește să se asigure că Ucraina nu poate deveni niciodată parte a UE sau NATO. Deci, destabilizarea țării și ocuparea ilegală de teritorii, toate acestea sunt concepute pentru a se asigura că Ucraina nu poate adera la Uniunea Europeană sau la NATO.
- Vrea să mențină bazele militare din Peninsula Crimeea, deoarece are nevoie de asta pentru a sprijini regimul Assad din Siria, de exemplu, sau pentru a provoca tulburări în Balcani și în Caucazul de Sud sau pentru a putea avea acces la estul Mării Mediterane și Africa. Crimeea este o platformă de lansare de care Putin are nevoie pentru a-și susține activitatea malignă din zonă. Așa că vrea să se asigure că o păstrează.
- Pe termen lung, obiectivul este cel de izolare a Ucrainei de Marea Neagră. Urmărește să câștige teren, să creeze un culoar terestru pe care să ajungă la Odessa.
Rusia tocmai a anunțat că a închis Strâmtoarea Kerch (n.a. cea care leagă Marea Azov de Marea Neagră) până în luna octombrie. Aceasta este o nouă încălcare a dreptului internațional.
Rusia a construit podul peste strâmtoare, iar acum a închis-o. Oricine poate vedea că acest gest reprezintă o blocadă a Ucrainei, o încălcare crasă a dreptului internațional.
Acestea sunt cele trei mari obiective urmărite de Putin, iar un altul, pe termen mai lung, este de a crea diviziunea NATO și a Uniunii Europene, de a ridica obstacole între Germania și SUA sau între Europa occidentală și cea de est. Folosește pentru asta dezinformare, corupție și amenințări.
Ce poate face NATO pentru a combate atacurile cibernetice, propaganda și informațiile false care au rolul de a slăbi alianța?
În primul rând, stoparea amenințării hibride din partea Rusiei sau a oricui altcuiva începe cu fiecare dintre noi. Trebuie să ne ridicăm la nivelul propriilor noastre standarde. Suntem oameni liberi și trăim într-o democrație liberală. Trebuie să ne ridicăm la nivelul propriilor teme de discuție, astfel încât concetățenii noștri să creadă în puterea instituțiilor noastre. În acest fel, societatea noastră va fi suficient de puternică pentru a rezista dezinformării.
În al doilea rând, avem nevoie de o mass-media responsabilă, activ - agresivă, dar responsabilă, care să semnaleze acțiunile de dezinformare, dar de asemenea să stea cu ochii pe guverne și pe afaceri pentru a alerta opinia publică atunci când acestea nu-și îndeplinesc propriile standarde. Cred că asta e o parte foarte importantă a acestui proces.
În al treilea rând, cred că trebuie să ne spunem povestea. Există un motiv pentru care milioane de oameni își riscă viața în fiecare an ca să ajungă în Uniunea Europeană sau în SUA. Ei știu că viața aici este mult mai bună. Nu vedem milioane de refugiați care merg spre Rusia. Deci avem o poveste mai bună de spus, ar trebui s-o spunem, s-o arătăm și să nu credem în basmele care sunt trimise de Kremlin.
De la fake-news s-a ajuns la atacuri cibernetice care încearcă să intervină în procesul electoral sau provoacă daune economice. Am văzut că acest lucru s-a întâmplat în SUA, dar și în Europa în nenumărate situații. Cum pot fi oprite aceste atacuri?
Cum spuneam mai devreme, trebuie să ne ridicăm la propriile standarde cu condiția ca toate națiunile NATO și UE să rămână unite și să respecte ceea ce consideră ele că e important. Apoi se creează un sistem comun de protecție împotriva dezinformării și corupției. Toate țările NATO și UE trebuie să rămână împreună și astfel pot să tragă mult mai ușor Kremlinul la răspundere pentru acțiunile sale.
Trebuie să mărturisesc că locuiesc în Frankfurt. Îmi place să fiu în Germania ca american, dar sunt foarte dezamăgit de guvernul german. Nu face Kremlinul responsabil pentru narațiunile false și nici pentru atacurile cibernetice pe care le provoacă. Nu face mai nimic. Parisul, de asemenea. Olanda face mai mult, dar și ea e o țară care poate mai mult.
Deci, aici, e nevoie și de o implicare americană pentru a-i determina pe aliații noștri europeni să reacționeze la narațiunile false și la acțiunile ilegale. Este un obiectiv pentru noua administrație a SUA. Cu siguranță, obiectivul pe termen lung și rivalul principal este China. Dar nu putem să alegem între Rusia și China. Trebuie găsite soluții pentru amândouă.
Sunt unele opinii care spun că Rusia acționează ca un fel de prelungire a Chinei, iar aceasta din urmă profită de daunele făcute de Rusia Occidentului. Există o coordonare între cele două?
Nu știu, dar China profită cu siguranță de ceea ce face Rusia în Occident. Statele Unite au nevoie de un pilon european puternic, nu de unul slab și fisurat. Așadar, vreau să spun că avem nevoie de aliații europeni pentru a face mai mult. Este vorba de a trage la răspundere Kremlinul, dar și de a ne apăra prosperitatea economică. Statele Unite sunt legate de prosperitatea economică a Europei. E partenerul nostru comercial principal. Și de aici provin și cei mai de încredere aliați ai noștri. Deci, ne pasă de securitate, stabilitate și de prosperitatea din Europa.
Dar din experiența ultimilor patru ani, nu putem spune că am devenit mai puternici…
Administrația anterioară a pus sub semnul întrebării angajamentul american față de NATO, acest lucru fiind un cadou pentru Kremlin.
Așadar, noua administrație se întoarce pe locul în care America se afla în mod tradițional, lângă aliații noștri europeni. Acum, ceea ce sper, desigur, este că noua administrație va dezvolta și o strategie pentru Marea Neagră.
În 2016, a fost o dezbatere largă în Uniunea Europeană și în NATO cu privire la dezvoltarea infrastructurii de transporturi pentru a crește mobilitatea trupelor și a armamentului în interiorul alianței ca o măsură de dezvoltare a capacității de reacție și de apărare. Ce s-a mai întâmplat de atunci în acest domeniu?
Am dezvoltat PESCO, un cadru de cooperare militară la nivel european, iar unul dintre proiectele PESCO este exact mobilitatea militară. Este un program pe care îl oferim pentru cooperare permanentă și cred că există 30 sau 40 de proiecte diferite. Cel de care îmi pasă cel mai mult este mobilitatea militară, iar Olanda este națiunea care s-a implicat cel mai mult în acest proiect.
Toate națiunile lucrează împreună pentru a identifica modul de a obține transferul de trupe cât mai rapid din punctul A în punctul B, folosind poduri, calea ferată, dar pentru a răspunde rapid și la toate provocările legate de capacitate, cele legale și diplomatice.
Avem un program specific pentru a dezvolta acest lucru.
Costă bani, desigur. NATO are nevoie ca infrastructura românească de transport să se îmbunătățească semnificativ. Dar România are la rândul ei nevoie să-și dezvolte infrastructura de transport pentru dezvoltarea economică, pentru industrie, pentru turism.
Toată lumea are nevoie de o infrastructură mai bună. Și cred că există o bună oportunitate dacă lucrăm împreună. Autostrada de la Constanța a schimbat regulile jocului, de exemplu. Sau inelul de autostradă din jurul Bucureștiului ar putea face același lucru. Atunci când oamenii au rețele bune de transport, întreprinderile se dezvoltă. Infrastructura e importantă atât pentru dezvoltarea economică, cât și pentru securitate.
Țara noastră și-a arătat în dese rânduri disponibilitatea de a primi mai mulți militari americani pe teritoriul României în situația în care ar exista o relocare de trupe SUA aflate acum în Germania. Ca fost conducător al Armatei SUA din Europa, considerați că o astfel de operațiune e posibilă, ce implică și cum se ia o astfel de decizie?
În primul rând, România este un aliat al SUA bun și de încredere. Calitatea femeilor și a bărbaților și colaborarea forțelor noastre s-a văzut foarte clar în experiența noastră comună din Afganistan, precum și din ceea ce se întâmplă acum, în România. A fost foarte generos din partea țării voastre să ne permită să acționăm de la baza militară MK (Mihail Kogălniceanu, Constanța) în cazul unui conflict. Precum și crearea unei baze de antrenament comune cu tot ce înseamnă ea.
Toate acestea sunt importante pentru Statele Unite. Și astfel, România, aliatul nostru, ne permite și nouă să ne dezvoltăm capacitatea de apărare.
În al doilea rând, România este o țară mult mai sigură azi decât era înainte de aderarea la Uniunea Europeană, mai sigură chiar decât era în urmă cu zece ani. SUA investește mulți bani într-o mulțime de capacități din România și, apoi, România investește în modernizarea armatei și în creșterea calității propriilor sale forțe militare.
Toate acestea au transformat România într-un teritoriu pe care Kremlinul nu vrea să-l atace. Desigur, există dezinformare. Desigur, există corupție și încercări de a obține influență, desigur, Kremlinul vrea să creeze probleme. Dar Rusia nu va ataca România, deoarece România a făcut multe pentru a deveni o țară sigură. Rusia nu vrea să atace NATO.
Deci, este important să vedem acum și cât de multe forțe americane vin în România. Nu știu exact, dar am fost foarte fericit să văd decizia despre MQ-9 Reaper, unitatea de la Câmpia Turzii, a fost o evoluție semnificativă a Forțelor Aeriene SUA și ăsta e mare lucru. Aceasta este o capacitate reală. Nu știu dacă vor veni și forțe suplimentare.
Administrația anterioară vorbise despre retragerea a 12.000 de militari americani din Germania. Nu cred că se va întâmpla asta. Nu știu dacă Departamentul Apărării mai analizează alte opțiuni.
Cu siguranță, aș dori să văd mai multă prezență a Forțelor Navale și a Forțelor Aeriene aici în regiune. Dar acum, în orice zi, există mai mult de o mie de soldați americani în România și asta e destul de bine. E o capacitate reală.
Acest sistem funcționează bine pentru SUA, dar funcționează bine și pentru România. Este o contribuție importantă la forța NATO, forță care contribuie la procesul de descurajare a amenințărilor de securitate.
Este bine pentru că nu numai că sunt trupe americane aici, dar demonstrează și o coeziune între cei doi aliați. Și cu cât există mai multă coeziune cu atât sunt mai puține șanse ca Rusia să facă vreun calcul strategic greșit.
Cum ar trebui NATO să acționeze în perioada imediat următoare pentru a descuraja Rusia să-și continue politica de destabilizarea a Europei de Est?
Ei bine, trebuie să continuăm să fim foarte clari că nu acceptăm recunoașterea activităților ilegale ale Rusiei, nu recunoaștem ocuparea Peninsulei Crimeea, nu recunoaștem ocuparea Transnistriei sau a unei părți din Georgia. Acestea sunt acțiuni inacceptabile. Deci nu este doar simbolism. Este important ca guvernele să acționeze împreună.
A continua să spunem că acest lucru nu este acceptabil înseamnă și că Rusia trebuie să plătească un preț pentru asta până când vor respecta dreptul internațional.
NATO ar trebui să arate foarte clar că există o strategie pentru întreaga regiune a Mării Negre.
România nu este o insulă. Ucraina nu este o insulă, toate sunt legate între ele, sunt conectate și trebuie să fim competitivi în zonă din punct de vedere diplomatic, al informațiilor, din punct de vedere economic și nu doar militar.
Deci, cred că strategia NATO pentru regiune, precum și strategia SUA este să investim în fiecare țară. Și, bineînțeles, trebuie să reparăm relația cu Turcia, membru NATO încă din anul 1952.
E destul de dificil pentru că la conducerea Turciei se află un regim autoritar…
Regimurile se schimbă, geografia nu se schimbă niciodată. Așadar, cred că e nevoie să avem o perspectivă bună pe termen lung pentru a proteja această relație cu Turcia. Tinerii din Turcia trebuie să aibă încredere în Europa și invers.
Cred că dacă ne-am uita pe o hartă e Europei, de obicei, Marea Neagră se află undeva în partea de jos.
