Cum s-a întors Guvernul la sistemul de raportare de pe vremea lui Ceaușescu. Păcăleala e ușor de citit, dar greu de înțeles

Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și vicepreședinte al Agentiei pentru Investiții Străine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Regimul Iohannis a cules tot ce era mai prost din practicile lui Ceaușescu. Adică propaganda oficială, bazată pe minciună. E drept, o minciună ceva mai sofisticată. Pentru că este făcută de oameni cu carte. Unii chiar cu carte foarte multă.

Românii au aflat, zilele acestea, de la Institutul Național de Statistică că, în noiembrie, inflația s-a mai domolit, după vârful din octombrie.

Majoritatea concetățenilor noștri sunt, totuși, oameni normali, oameni care merg la piață și care își plătesc facturile. Motiv pentru care s-au frecat nervos la ochi și au mai citit o dată. Și s-au înciudat pe ei înșiși, gândind că sigur fac niște prostii cu banii proprii. Căci altfel nu s-ar explica de ce Guvernul le spune că prețurile au început să dea înapoi, deși ei cheltuie din ce în ce mai mult pentru aceleași cumpărături.

Dacă citim cu atenție ce ne spune forul suprem al statisticii românești vom afla și șmecheria: cică deși alimentele și-au continuat scumpirea, s-a ieftinit energia. Și încă cum! Astfel că, dacă în octombrie 2021, energia electrică era cu 25% mai scumpă decât cu un an înainte, gazul cu 46%, iar energia termică avea fix același preț ca în 2020, ei bine, în noiembrie 2021, gazul apare scumpit cu 49%, energia termică doar cu vreo 11%, energia electrică cică n-ar fi mai scumpă decât cu 8% față de noiembrie 2020!

Cine nu crede se poate convinge singur, citind comunicatul statisticii oficiale pe octombrie, respectiv pe noiembrie:

00-nealimentare-octombrie-noiembrie
Sursa: AICI și AICI

Repet, orice om cu mintea la el și care își plătește singur facturile poate să vadă și singur că electricitatea nu s-a ieftinit în noiembrie față de octombrie. Ba dimpotrivă. Iar gazul s-a scumpit și mai mult.

ADVERTISING

Și atunci pe ce se bazează propaganda oficială? Păi, dacă ne uităm cu atenție, în dreptul cifrelor corespunzătoare electricității și gazului pe noiembrie vedem niște steluțe, care ne trimit în subsolul paginii, acolo unde citim și explicația, cu litere mici-mici de tot, așa ca la contractele de utilități din acestă țară: cică „S-au luat în considerare prevederile Legii nr.259/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică şi gaze naturale pentru sezonul rece”.

Adică Statistica a văzut că Guvernul a plafonat prețul electricității și al gazelor și a calculat conform declarațiilor guvernamentale, cum că vom plăti aceste utilități la același preț din decembrie 2020!

Nu contează câți dintre noi vom beneficia de compensările acelea, nu contează că plafonarea se face la un preț mult mai mare decât cel de anul trecut. Dacă așa a zis ministrul Energiei, așa trebuie să iasă și în statistici. Motiv pentru care lama periculoasă a prețurilor din octombrie:

03-preturi-octombrie
Sursa: AICI

devine o sabie boantă și inofensivă în noiembrie:

04-preturi-noiembrie
Sursa: AICI

Ce să mai spunem, până și Zaharia Stancu ar fi invidios pe cei de la statistică. Și are și Zaharia Stancu ceva propagandă la activ:

Sub cer albastru pe-albastru ocean/ Corabia noastră aleargă-nainte/ Mândră aleargă’nainte,/ Spre viitor, spre comunism aleargă…/ Prielnic e vântul. Meşter cârmaciul/ Mândră corabia… Meşter cârmaciul
(Zaharia Stancu, „Ţara”, volumul „Slăvim Republica”, Bucureşti, 1972)

Desigur că Institutul Național de Statistică va găsi vreo explicație savantă. Dar să nu uităm că:

„Institutul Național de Statistică este organizat și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Secretariatul General al Guvernului” (art 14 din Legea nr. 226 din 5 iunie 2009).

Ca atare, iată cum a scăzut inflația așa, pocnind din degete!

Trecem în alt registru și ne oprim la altă formă de propagandă oficială, făcută prost de către oameni cu carte, care ar fi fost mult mai de folos țării dacă nu se înhămau în politică. Și este vorba despre profesorul Cosmin Marinescu, consilier prezidențial, adică creierul economic al lui Klaus Iohannis.

Cosmin Marinescu se hotărăște și el să îmbrace haina propagandei și să meargă tocmai la „Forumul Capitalului Românesc”, unde să propovăduiască noua religie oficială: „noua paradigmă economică pentru România - investițiile din fonduri UE”.

Care va să zică, vor veni peste noi în zbor 29,2 miliarde de euro din PNRR, plus încă 30 de miliarde de euro din cadrul financiar multianul, plus „finanțări specifice de câteva miliarde”.

Și „capitalul românesc” se va îmbogăți lucrând la investițiile promise de regimul Iohannis pe toate canalele de televiziune, direct sau prin gura analiștilor de serviciu ai Puterii.

Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns că, în vreme ce Cosmin Marinescu îi îmbie pe capitaliștii autohtoni cu promisiuni de investiții uriașe, aceștia se zbat în chinurile facturilor umflate la electricitate și gaze naturale.

Prețuri crescute din pix cu 300% până la 700% (de către directorii plantați de guvernele Iohannis la companiile de producție a energiei) rod zilnic competitivitatea firmelor românești și emisarul lui Iohannis le promite, la schimb, investiții din fonduri europene.

Pare cel puțin o lipsă de adecvare. Să nu fi știut, oare, Cosmin Marinescu că principala problemă a industriașilor români este astăzi lupta cu prețurile produselor energetice și nu contractele din prost-gestionate fonduri europene?

Sau e mai comod să vindem iluzii despre viitor decât să rezolvăm problemele concrete de astăzi?

Desigur Marinescu știe prea bine că în pixul lui Klaus Iohannis stă revenirea prețurilor la electricitate și gaz, că doar statul împărățit de baronul din Sibiu deține trei sferturi din producția de electricitate și aproape două treimi din cea de gaz. Și tot șeful lui Marinescu este cel care se hârjonește cu austriecii care stăpânesc gazul din Marea Neagră și care nu au mișcat niciun deget să-l extragă.

Dar oare, înainte de a promite proiecte de zeci de miliarde de euro pentru firmele românești, n-ar fi putut consilierul lui Klaus Iohannis să îi ceară ministrului Fondurilor Europene stadiul privind absorbția acelorași fonduri europene cuvenite României pe perioada 2014-2020? Poate așa ar fi aflat și el că, din cele 34,75 de miliarde de euro pentru investiții și coeziune, România a absorbit până azi abia 18,8 miliarde de euro, adică vreo 54%!

Și, atunci, întreb și eu: cu aceleași firme și cu aceiași oameni cu care am absorbit aproape 19 miliarde de euro în ultimii 8 ani, vom absorbi mai mult de 60 de miliarde de euro în următorii 8-9 ani? Repet, cu aceleași firme, cu aceeași înzestrare tehnică și cu aceiași angajați și, mai ales, cu aceiași guvernanți.

05-absorbtie-fonduri
Sursa: AICI

Dacă ne-am lămurit în privința capacității statului condus de actuala generație de politicieni de a cheltui bani europeni, hai să ne uităm un pic și la modul în care pot participa la marea cheltuială promisă de regim firmele românești.

Să plecăm de la faptul că, de foarte mulți ani, România este un importator net. Iar deficitul comerțului cu bunuri a ajuns deja, numai după 10 luni din an, la aproape 20 de miliarde de euro:

06-comert-international
Sursa: AICI

Pentru a fi și mai explicit: orice lucrare de construcții se va face din bani europeni, fierul beton va veni din import, bitumul tot de acolo, șinele de cale ferată, rame de tren sau de metrou, locomotive, vagoane, tramvaie, autobuze, instalații de management de trafic, totul se importă. În plus, marile lucrări de infrastructură nu pot să ajungă decât la firmele mari franțuzești, germane, spaniole sau italiene.

Sunt foarte puține firme românești (le numeri pe degetele de la o mână) care își pot permite să participe la o licitație de peste 150 de milioane de euro.

Dar și dacă ar participa, ar trebui să plătească pentru garanția de participare la licitație un cost de câteva procente. Numai pentru a participa la licitație, repet! Iar concurența lor va veni cu scrisori de garanție de la băncile din țările lor cu costuri de zeci de ori mai mici. Același raport este și între costul garanției de execuție, care îți poate da acces la avansul primit pentru începerea lucrărilor.

Oameni buni, să ne trezim la realitate: dacă vom reuși să cheltuim mai mulți bani europeni, aceștia vor fi dați unor companii străine, care vor încasa cam 30% din valoare pentru „managementul de proiect” și vor pune tot niște firme românești să facă lucrarea efectivă, pe niște sume ridicol de mici și cu niște termene de plată la Sfântul Așteaptă! Iar dacă va fi ceva de cumpărat, de la semifabricate la mașini complicate, aproape totul va fi importat.

Dacă ar fi trăit în România reală, nu la Cotroceni, Cosmin Marinescu ar fi trebuit să le explice capitaliștilor naționali faptul că ei plătesc cel mai mare preț la electricitate din Uniunea Europeană, la paritatea puterii de cumpărare:

07-pret-electricitate
Sursa: AICI

Sau ar fi putut să le explice cum se face că guvernanții au închis toate fabricile care puteau livra banalul oțel beton sau cum s-a ajuns să se înlocuiască fabrica de locomotive Electroputere cu un ditamai mall-ul.

Ar mai fi putut să le explice și de ce primăriile din România cumpără tramvaie din Turcia. Sau de ce, printre zecile de miliarde de euro cu care se laudă regimul, nu se găsesc 150 de milioane de euro pentru a face vaccinuri la Institutul Cantacuzino.

Ar mai fi putut Cosmin Marinescu să le explice capitaliștilor români de ce ei sunt obligați să plătească TVA la emiterea unei facturi și nu la încasare, adică după multe luni de la facturare.

Ar mai fi putut consilierul lui Iohannis să mai vorbească despre multe alte probleme reale. Dar omul a preferat festivismul bombastic în detrimentul sincerității și fantezia realității.

Această atitudine nu este nicidecum nouă pe la noi. Ea are rădăcini adânci, până prin anii '80, atunci când regimul raporta producții uriașe la hectar și mari succese tehnologice, iar poporul nu avea ce mânca, iar industria se oprea pentru a nu consuma prea mult gaz sau prea multă electricitate.

Decembrie 1989 a dovedit că propaganda oficială nu a păcălit pe nimeni și niciun român sănătos la cap nu dădea doi bani pe titlurile din Scânteia.

La fel se va întâmpla și cu tezele propagandiste de astăzi. Chiar cred guvernanții că românii nu realizează inflația reală sau că antreprenorii români nu înțeleg că ei sunt tolerați, doar pentru a da bine în poza cu oficialii, din când în când?

Citește și alte articole publicate de Petrișor Peiu pe Spotmedia.ro.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇