Crin Antonescu este candidatul cu cea mai mare susținere la prezidențialele din acest an: PSD, PNL și UDMR s-au aliniat în spatele lui cu gândul că ar fi singurul care ar păstra matricea puterii neschimbată.
Toate cele trei partide îl cunosc bine fiindcă au lucrat împreună în perioada 2007-2014 în care adversarul lor comun era președintele de atunci Traian Băsescu. În 2009, Dinu Patriciu, un liberal care a profitat din plin de legăturile lui cu politica pentru a deveni miliardar, i-a oferit lui Antonescu cea mai mare trambulină de până atunci, după cum povestește Emilian Isailă pe spotmedia.ro.
Pe vremea când Crin Antonescu era ministrul Sporturilor în guvernul Convenției Democrate, care împreună cu Partidul Democrat câștigase pentru prima dată alegerile în fața partidului fondat de Ion Iliescu, Dinu Patriciu cumpăra compania de stat Rompetrol (1998), apoi rafinăria Vega (1999), Petros SA (2000) și în cele din urmă a reușit să preia pachetul majoritar al Petromidia SA (2001), cea mai modernă rafinărie și complex petrochimic din țară.
În 2006, premierul PNL de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, i-ar fi cerut președintelui să-l ajute pe Dinu Patriciu în procesul privind manipularea bursei, dar totul a ieșit la iveală ulterior, iar Traian Băsescu i-a acuzat pe cei doi liberali că au vrut să intervină în justiție.
Dinu Patriciu a devenit unul dintre marii adversari ai lui Traian Băsescu și, după ce a cumpărat cotidianul Adevărul, s-a asociat cu ceilalți moguli din mass media (Sorin Ovidiu Vântu, care avea Realitatea TV și Dan Voiculescu, fondatorul Antenelor) cu obiectivul susținerii debarcării lui Băsescu. În această ecuație complexă, în care marii patroni media aveau procese în justiție, Crin Antonescu a devenit una dintre speranțele politice ale celor care voiau să oprească lupta anticorupție.
Momentul 2012
În 2012, când a avut loc ceea ce presa internațională a numit o încercare de lovitură de stat, Crin Antonescu a fost unul din personajele centrale ale acțiunii de răsturnare a ordinii constituționale, alături de premierul de atunci Victor Ponta: Parlamentul l-a suspendat pe președinte, au fost schimbați șefii celor două camere şi Avocatul Poporului, în așa fel încât guvernul să poată da ce ordonanțe de urgență vrea. Antonescu, care devenise șeful Senatului, a declarat pe 2 iulie 2012 că „miza sesiunii extraordinare a parlamentului este schimbarea judecătorilor Curţii Constituţionale”.
Fără intervențiile liderilor americani și europeni, România ar fi eșuat într-o republică a mogulilor, în care Antonescu devenit președinte interimar ar fi putut avea șanse să-și capitalizeze contribuția și să rămână la Cotroceni.
La alegerile din 2009 ratase calificarea în turul al doilea, deși a avut cel mai bun scor (20,02%) al unui candidat liberal la funcţia supremă în stat: 1.945.831 de voturi.
În 2014, s-a dovedit a fi unul dintre puținii politicieni care se țin de cuvânt și demisionează din fruntea PNL după ce partidul pe care îl conduce nu reușește să obțină 20% la europarlamentare.
Momentul retragerii
Înainte să iasă din scenă, a mutat brusc partidul din grupul ALDE al Parlamentului European în grupul conservatorilor europeni, punându-și cenușă în cap pentru momentul 2012 și prefigurând o unificare a dreptei autohtone.
Cu totul întâmplător, soția lui, Adina Vălean, a ajuns imediat vicepreședintele Parlamentului European și câțiva ani mai târziu comisar european pentru Transporturi. Crin Antonescu s-a mutat la Bruxelles, unde se simţea mai bine ca la București, după cum mărturisea în 2022 la Digi24: „Fac ce-mi place, când îmi place (...) E minunat să bei o bere sau o cafea, undeva în public, și să nu dai nimănui nici o explicație”. Vreme de 10 ani, anonimitatea îi convine, se ocupă de fiica lui adolescentă și de plăcerile lui cotidiene, spune că e „semi-atent la politică”, dar că „nu i se mai pare deloc pasionant”.
Doi ani mai târziu, în 2024, pasiunea revine și Crin Antonescu încearcă să-și convingă electoratul că cei 10 ani sabatici i-au prins bine, că la Bruxelles n-a băut doar cafele și că a înțeles ce se întâmplă în măruntaiele UE.
Multe lipsuri din program
În programul lui de 34 de pagini, doar câteva dintre ele au legătură cu rolul președintelui, între care și cel privitor la locul României în Uniunea Europeană. Antonescu propune sub titlul „Europa suntem noi” redefinirea rolului Bucureștiului pe axa cu Bruxelles-ul, în așa fel încât România „să contribuie cu idei și viziune la marile teme europene”.
Prezidențiabilul nu știe însă cum ar trebui să arate această contribuție, ce ar trebui să învețe de exemplu Bucureștiul de la Varșovia pentru a-și apăra mai bine interesele, pentru a primi mai mulți bani sau pentru a-și defini mai clar influența și obiectivele.
Din programul lui Crin Antonescu nu e clar care sunt principalele obiective ale țării și nici care sunt primele trei obiective ale lui ca eventual viitor președinte. Cum îi convinge pe liderii europeni că Marea Neagră e importantă și cum vrea să ajute Republica Moldova să nu cadă în capcana în care a căzut Georgia.
„Avem nevoie de Vest, dar mai nou și Vestul are nevoie de noi”, declară Antonescu fără să explice însă niciodată în ce fel are nevoie Occidentul de România.
Politica externă, din punctul lui de vedere, „trebuie să-și propună o abordare proactivă a complexității lumii contemporane, bazată pe un nivel tot mai ridicat de ambiție și inovare, îndrăzneală tactică și diversificare strategică”. Ce urmărește și care sunt obiectivele politicii externe rămân întrebări fără răspuns.
Discursurile prezidențiabilului PSD-PNL-UDMR sună bine, dar adesea au o consistență relativ redusă. Totuși, pe fondul bulversărilor din ultimele două săptămâni, Crin Antonescu se află pe un trend ascendent.
Nu va primi însă voturile celor care în crizele constituționale create de PSD-PNL-UDMR au fost de partea lui Traian Băsescu și nici ale celor care cred că cineva care nu a muncit deloc 10 ani merită să ajungă la Cotroceni.
Cele mai multe sondaje publicate în această lună îl situează pe locul al doilea sau al treilea, aproape la egalitate cu Nicușor Dan, dar la o distanță de aproximativ 10% de primul loc, ocupat de George Simion. Bătălia pentru turul doi nu s-a încheiat, dar Crin Antonescu are potențial să se califice.
Acum se declară pro-occidental, dar în 2012, când a fost președinte interimar, a eliminat magistrați incomozi, a rechemat de la post, fără criterii, ambasadori de care se temea, a declarat că Departamentul de Stat al SUA e unul dintre adversarii săi și a scos steagul NATO de la Palatul Cotroceni. Totul e conjunctural pentru el, face ce i se cere?