Corupție sau prostie? Guvernul Orban tocmai ne-a lăsat fără trei sferturi de miliard de euro

Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și vicepreședinte al Agentiei pentru Investiții Străine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).

Da, ați citit bine: realizarea programului de investiții de 100 de miliarde de euro al guvernului Orban Ludovic, lansat de doar câteva săptămâni cu surle și trâmbițe, a început printr-un eșec. Unul mic (puțin peste 750 milioane de euro) în raport cu ambițiile premierului și ale președintelui, dar totuși important pentru sărmana națiune de contribuabili. Adică România avea peste 750 de milioane de euro cu care putea să cumpere, pe ultima sută de metri, 40 de rame electrice pentru trenurile de lungă distanță și guvernul tocmai a ratat acest obiectiv.

Poate vă mai aduceți aminte că țara guvernată în scopul transferării primarilor fripturiști de la PSD la PNL se „mândrește” cu faptul că trenurile merg astăzi mai încet decât acum 100 de ani. Ei bine, o așa problemă merita o soluție pe măsură. Și cum credeți că s-a gândit guvernul să o rezolve? Simplu, dacă Ministerul Transporturilor nu poate să facă nimic, guvernanții au înființat o structură nouă.  Pe care au pus-o, bineînțeles, în subordinea aceluiași incompetent de minister al transporturilor. Acum, țineți-vă bine să nu râdeți, cum credeți că au botezat genialii noștri conducători noua instituție? Autoritatea pentru Reformă Feroviară. Adică după ce zeci de ani zecile de miniștri ai transporturilor nu au mișcat un deget pentru a avea o cale ferată măcar la nivelul anului 1980, s-a trezit guvernul să facă o autoritate nouă, pusă evident sub ministrul Transporturilor, care să se ocupe cu reforma. Da, oameni buni, după 30 de ani de reformă, s-a atins, în sfârșit, culmea ridicolului: s-a înființat o autoritate pentru reformă!

Și cam ce reformă trebuia să facă autoritatea asta? Păi, să cumpere ceva trenuri și automotoare, evident. Adică după ce competenții miniștri ai transporturilor au ruinat CFR Călători de mai multe ori, au înființat o instituție care să cumpere rame electrice pentru trenurile companiei de stat falimentare. Păi asta e, măi, reforma? Falimentezi firma de stat și apoi faci o nouă instituție care să cumpere trenuri pentru firma falimentară. Și asta n-au făcut-o pesediștii cripto-comuniști, ci chiar guvernul reformist și progresist al lui Cioloș Julien Dacian, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.62/2016. Pesediștii lui Dragnea au preluat ideea genială a reformiștilor și au dus-o pe culmi de neatins, prin Hotarârea Guvernului nr.98/02.03.2017 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Reformă Feroviară, prin care i-au dat noii armate de birocrați puterea de a face ce vor mușchii lor cu banii țării.

40 de birocrați specializați în tocatul frunzei la câini s-au instalat comod în scaunele reformei și și-au tras, pentru început, niște salarii pe măsura apropierii lor de partidele de la putere: în medie 100.000 lei/an, deci cam 8.000 lei/lună/salariat.

În fruntea armatei de reformatori, regimul Dragnea l-a instalat pe unul Păun, dar numai până să înceapă sezonul de cumpărături pe bani publici. Astfel încât, la 1 martie 2018, la țeava banului public este instalat unul Gigi Gavrilă. Gigi de la Reformă feroviară, probabil în amintirea personajului de bancuri ceaușiste „Gigi de la sculărie”. Fidel blatului generalizat PNL-PSD, Orban Ludovic l-a păstrat pe Gigi de la Reformă, ba chiar l-a împuternicit să facă niște mici cumpărături, așa, de vreo 3,7 miliarde de lei.

Cu inima veselă, Gigi de la Reformă se apucă de treabă și publică un anunț cu adevărat reformator, în data de 3 aprilie 2004, anunțul CN 1020204, prin care declanșează achiziția a 20 de rame electrice inter-regionale. Anunțul în sine e chiar hazliu, căci se menționează o valoare între 1,3 și 1,7 miliarde de lei pentru ramele dorite de guvernanții români. Văzând un asemenea interval de prețuri, mi-am adus aminte de anunțurile sovietice din anii 80: „Aseară, URSS a detonat o bombă nucleară între 20 și 70 de megatone”! Serios, domnu` Gigi? Adică noi plătim din bani publici 4 milioane de lei pe salariile reformatorilor feroviari și ei produc asemenea estimări ale prețului?

De fapt, șmecheria este următoarea: reformatorii nu consideră că proștii de contribuabili ar avea dreptul să știe ce fac dânșii cu banii țării, așa că decid că o să se decidă ei mai târziu dacă vor cumpăra 20 de rame electrice cu 15 ani mentenanță sau 40 de rame cu 30 de ani de mentenanță. Ei da, cam așa se cheltuie banii noștri: după cum se scoală de dimineață câte un Gigi, de la simplu la dublu nu-i mare lucru, doar nu dă din banii lui…

Sursa: fișa de date a achiziției

Algoritmul de calcul al punctajelor participanților la licitație conținea și o componentă (de 10% din total), intitulată „validare tehnică”, care se acorda doar participanților care aveau ramele respective autorizate pe o rețea de cale ferată recunoscută de ERA-Agenția Uniunii Europene pentru Căi Ferate. Și aici apare buba: cel mai mare fabricant de rame electrice din lume, compania chinezească CRRC Qingdao Sifang Co., decide să participe la licitație și contestă algoritmul de calcul al punctajului, susținând că cele 10% de la „validarea tehnică” încalcă legea românească și cea europeană a achizițiilor publice (Legea 98/2016). Ce spun chinezii? Păi dacă statul român permite doar participarea ramelor deja autorizate, înseamnă că exclude produsele noi, care nu au fost încă omologate în niciun stat UE, deși legea și caietul de sarcini prevăd că firma care nu va obține autorizarea în UE în termenul legal va plăti o despăgubire de 40% din suma contractului. Adică, zic chinezii, noi ne asumăm riscul să plătim o penalizare de peste 1 miliard de lei dacă nu vom obține autorizarea produsului nostru. Și-apoi legea interzice astfel de criterii de punctare la licitație și permite doar criterii legate de calitatea tehnică a produsului sau de timpul de livrare.

Evident că statul român, prin Consiliul de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) respinge imediat contestația chinezilor și problema ajunge în instanță. Și aici apare bomba: prin Decizia Civilă 741 din 15 iunie 2020, Curtea de Apel București decide că firma chinezească are dreptate și îl obligă pe Gigi de la Reformă să elimine factorul de evaluare „validare tehnică” din fișa de date a achiziției! Așadar, după numai două luni de la publicarea anunțului, justiția independentă (un complet de trei judecători) decide că Autoritatea pentru Reformă Feroviară a greșit fișa de date a achiziției și trebuie să modifice algoritmul de calcul al punctajului. Foarte bine, am zice, trăim într-un stat de drept și hotătârile definitive și irevocabile ale instanței trebuie aplicate!

Hai să fim serioși! Lozinca cu statul de drept și cu respectarea hotărârilor judecătorești e doar pentru prostime, nu pentru ditamai Guvernul Orban Ludovic și pentru Gigi de la Reformă. Așa că Gigi și oștirea sa se hotărăsc că sentințele judecătorilor nu li se aplică și lor și dau repede un proces-verbal, pe 4 august 2020, prin care anulează licitația. Așa, dacă nu iese ca ei, mai bine să rămână țara fără locomotive:

Sursa: procesul-verbal al ședinței de anulare a procedurii de atribuire

Bine-bine, veți zice, ce mare scofală, doar așa fac autoritățile române de fiecare dată: dacă o hotărâre judecătorească le convine, aceea se aplică, dacă nu le convine, nu se aplică. Așa e, dar să vedeți întâmplare: achiziția de care vorbim se face cu bani europeni din exercițiul financiar 2014-2020 și dacă nu termini la timp achiziția, pierzi banii europeni. Cam asta e situația și aici, pentru că fabricarea ramelor respective durează cam 30 de luni (doi ani și jumătate), iar noi mai putem cheltui banii europeni de acum doar până în 2023. Iar Guvernul va lansa o nouă licitație la o dată necunoscută, dar numai după ce instanțele judecătorești se vor pronunța și asupra deciziei de anulare a actualei licitații. Adică, nu ne vom mai încadra în termenul de cheltuire a banilor și suma de 3,7 miliarde de lei (adică peste 750 milioane de euro) se va pierde. Poate nu știți,  dar România a pierdut apropae 2 miliarde de euro și din exercițiul 2007-2013 tot după acest model…

Mă întrebam în titlu dacă e vorba de corupție sau de prostie. Ei bine, în procesul dintre Autoritatea pentru Reformă Feroviară și chinezii de la CRRC, cine credeți că a intervenit în favoarea statului? Surpriză, chiar francezii de la Alstom! Cum care Alstom? Firma aia franceză care, de 20 de ani și de 20 de miniștri ai transporturilor, face întreținerea ramelor de metrou de la Metrorex și periodic îi amenință pe cei de la Metrorex cu falimentul dacă nu le plătesc lor sumele fabuloase pentru întreținere. Alstom încasează anual 42 de milioane de euro din subvențiile pe care noi, contribuabilii, le plătim Metrorex să întrețină niște rame noi de metrou (la care nu prea ai ce face), deși până în 2000 același Metrorex făcea cu 12 milioane de euro același lucru pentru niște rame foarte vechi și cu proprii angajați. (Sursa: AICI).

Acum noi trăim în România și știm bine că aici niciun guvernant nu se apucă de vreo licitație fără a ști dinainte cine o câștigă. Așa că poate reevaluăm un pic ciudata intervenție a firmei Alstom în procesul dintre CRRC și autoritatea condusă de Gigi reformatorul… Sau poate e doar incompetență?

Sper că nu credeți că într-o dimineață chinezii de la CRRC s-au trezit cu fața la cearșaf și s-au gândit să-și încerce norocul prin birourile deja-celebrului Gigi. Nu, conducătorii noștri s-au tot dus la ei să-i cheme aici: în martie 2006, președintele Băsescu a mers în vizită de stat și s-a întâlnit cu președintele Hu Jintao și a participat la Forumul Economic organizat de Consiliul pentru Promovarea Comertului International al Chinei; în 2011, premierul Emil Boc s-a dus pentru 7 zile în China, însoțit de patru miniștri, inclusiv de cel al transporturilor, Anca Boagiu. Iar în 2014, premierul de atunci Victor Ponta a făcut și el o vizită oficială în China, tot cu 4 miniștri după el și le-a cerut chinezilor să vină aici pentru afaceri. Ei și-acum când s-au hotărât și chinezii să vină, noi ne-am întors cu spatele la ei și îi dăm afară din licitații. Oare schimbările astea bruște de atitudine credeți că ne vor ajuta ? Măcar am fi putut fi mai diplomați un pic?

Oricum, în epopeea banilor pierduți pentru cumpărarea de rame electrice, cel mai comic mi se pare Bode Lucian, ministrul actual al transporturilor, care se miră ca ministrul de insuccesul operațiunii organizate de subordonatul său, Gigi (sursa: AICI ). Hai să îi arătăm și poporului ce scrie pe antetul deciziei de anulare a achiziției:

E clar? Pe antet scrie clar și mare, ca pentru un ministru: „Ministerul Transporturilor”. Ce fel de guvern e acela în care ministrul plânge la televizor că nu înțelege ce fac subordonații lui?

Mai e ceva extrem de comic aici: la Autoritatea asta, un angajat din șase face parte din comisia care își bate joc de banii națiunii. Adică din 40 de salariați , în comisia asta sunt șapte membri:

În fine, o ultimă remarcă. Poate nu știu mulți, dar în licitația asta, chinezii de la CRRC sunt în consorțiu cu singura firmă românească rămasă pe piața de profil : Astra Arad. Așa, ca să fie clar cam cât îi pasă  guvernului de industria românească. Păi oamenii noștri politici sunt de patru feluri: unii sunt pro-americani, alții pro-germani, alții pro-francezi și ultimii, pro-chinezi. Omul politic pro-român încă nu s-a născut…