Antonescu a încercat să-i convingă pe social-democrați că e omul lor și a primit votul masiv al majorității pentru a deveni prezidențiabilul coaliției de guvernare, chiar dacă nu le-a spus ce vrea să facă la Cotroceni.
Liderul Marcel Ciolacu are toate motivele să-l susțină, fiindcă poziția sa de prim-ministru și de șef al PSD depinde mult de rezultatele alegerilor prezidențiale din luna mai. Ciolacu i-a făcut un portret frumos lui Antonescu, încercând să se scuze pentru felul în care s-a rupt prima prietenie mai lungă dintre PSD și PNL: „Bine ai venit Crin, sper că ţi-a fost dor de PSD. Tu ai trăit timpurile când PSD-ul poate nu a fost corect cu tine. Dar stai liniştit, eu am trăit timpurile când PNL-ul şi-a luat revanşa şi nu a fost corect faţă de mine”.
În 2014, înainte de europarlamentare, Crin Antonescu le-a întors spatele social-democraților, după ce a înțeles că nu el va fi candidatul comun al Uniunii Social Liberale pentru Cotroceni, Uniune care câștigase alegerile parlamentare cu o majoritate zdrobitoare. Crin Antonescu a încercat să invoce motive morale în această despărțire, codul penal, independența justiției, amnistia dorită de atât de mulți politicieni trimiși de procurorii anticorupție în judecată sau chiar ajunși la închisoare. Erau pretexte, fiindcă liberalii aveau în zona justiției aceleași interese ca social-democrații.
Existase, însă, un protocol, potrivit căruia, Victor Ponta urma să rămână prim-ministru iar Crin Antonescu să fie candidatul comun.
La fel ca atunci, și acum, activul PSD ar vrea să aibă propriul candidat iar discuțiile în partid nu sunt nici în această perioadă foarte simple, în ciuda votului de duminică, unde doar 14 delegați au votat împotriva lui Crin Antonescu. Printre ei și Victor Ponta, fostul președinte PSD, pe care propriul partid nu l-a lăsat să vorbească de la microfonul Congresului unde ieri s-a oficializat candidatura liberalului Antonescu. Ponta nu mai e în grațiile social-democraților de când și-a dat demisia după tragedia de la Colectiv, lăsând locul liber pentru forțele de dreapta, pe care inițial Klaus Iohannis le-a susținut. Totuși, unora nu le-a plăcut atmosfera de partid cu vechi reflexe venite din frigul comunist, dar nici nu au protestat.
Crin Antonescu a spus în discursul lui din fața social-democraților că PSD e un „partid istoric”, deși în România sunt considerate istorice partidele cu rădăcini la finele secolului al 19-lea, începutul secolului 20. PSD a fost format însă de elite ale fostului regim strânse în jurul lui Ion Iliescu și care au continuat, nu doar în spirit, vechile tendințe. A fost o încercare de a le capta bunăvoința celor de la PSD, chiar dacă liberalilor nu le-a plăcut. Bezelele trimise de Crin Antonescu spre social-democrați sunt necesare, dar insuficiente.
Nu e clar ce vrea să facă dacă va ajunge la Cotroceni, care e planul lui pentru următorii cinci ani, fiindcă Antonescu nu a fost niciodată un euroatlantic entuziast. Aici se potrivește cu PSD, deși social-democrații nu prea îndrăznesc să-și spună sincer părerile.
În 2006, când președintele de atunci al PNL, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat după o reuniune de partid că l-a delegat pe ministrul liberal al Apărării, Teodor Atanasiu, să ceară în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării retragerea trupelor româneşti din Irak şi Afganistan, Crin Antonescu a fost în deplin consens. Șeful PSD de atunci, Mircea Geoană, s-a arătat, în schimb, revoltat.
Oricum, declarația liberalilor i-a luat prin surprindere pe americani, dar și pe ceilalți aliați. Era un joc periculos al PNL împotriva președintelui de atunci, care arunca în aer bazele politicii externe românești, continuitatea strategiei care a dus țara în NATO. A fost prima fisură în pactul nescris al susținerii acestei strategii care s-a bazat pe axa București-Washington și pe care liberalii au vrut să-l arunce atunci în aer. Apoi, când PSD și PNL l-au suspendat a doua oară pe Traian Băsescu, s-au accentuat declarațiile anti-occidentale ale lui Crin Antonescu devenit președinte interimar.
Între timp, nu pare să se fi schimbat prea mult. Crin Antonescu își păstrează părerile că „nu suntem slugile Europei”, că România nu trebuie să se poarte ca o colonie și că „civilizația occidentală este în pericol”. La Congresul PSD a adăugat că nu-și dorește „o țară în care să avem într-o săptămână parada hetereosexuală și în celalată parada homosexuală. Fiecare în intimitatea lui, fără nici o paradă.”
Ar putea fi Crin Antonescu un președinte eurosceptic? Care e planul lui? Unde vrea să ducă România? Va fi la fel de impredictibil ca atunci când era interimar la Cotroceni? Va fi proba vizibilă a reluării istoriei? Discursurile lui despre tradiții, familie și despre România „mai înzestrată cu valori democratice” decât țările occidentale ne arată drumul pe care ar vrea să meargă dacă va câștiga prezidențialele.
Autor: Sabina Fati