Ziua Internaţională a Nonviolenţei în Școli este marcată, anual, la data de 30 ianuarie, care coincide cu ziua morţii lui Mahatma Gandhi, cel a cărui viziune s-a centrat în jurul afirmației: „nonviolenţa este arma celor puternici”.
Din păcate, încă avem nevoie de această zi pentru a ne aduce aminte toți, măcar o dată pe an, de importanța siguranței copiilor la școală. Promovarea ideii de a oferi copiilor educație în siguranță, solidaritate şi respect nu ar trebui să ne trezească la acțiune o singură dată pe an, ci ar trebui să reprezinte o prioritate și grijă constantă.
Multe gesturi par uneori nevinovate, gândindu-ne că le putem explica în mod simplist. Am auzit cum o îmbrânceală poate fi explicată prin ideea că “sunt copii și așa se joacă”, sau că ”băiețelul o trage pe fetiță de codițe pentru că la vârsta lui doar așa știe să își arate sentimentele”.
Cifrele răzbat cu ecou puternic dincolo de aceste explicații ale unei neputințe structurale de a crea un cadru pentru a combate violența în școli: în lume, 1 din 3 elevi este victima unei forme de violență. În 2018, Poliția Română a raportat peste 1.000 de infracțiuni cu violență. Nu doar fapte, ci chiar infracțiuni.
Violența împotriva copiilor în școli ia frecvent forme cu care ne-am obișnuit - o banalitate a cotidianului - dar care poate duce la fapte șocante ce devin știri precum hărțuire, viol sau chiar tentativă de omor. Atunci când ne lovesc, simțim cum înghețăm și câteodată ne reamintește de momente la care am fost și noi martori, sau chiar victime când eram copii. Am vie în minte ziua în care am văzut un coleg bătut la școală. Mi-a fost teamă, am crezut că aș putea fi și eu și nu am înțeles de ce nimeni nu l-a putut ajuta. Nu a trecut mult până am devenit și eu o victimă. M-am simțit singur, neputincios, și, din nou, mi-a fost teamă.
Se spune că violența în școli este orientată împotriva copiilor ce sunt percepuți ca fiind “diferiți” din punct de vedere fizic, al caracterului, al atitudinii sau situației sociale. Adevărul este că, în ochii unui agresor, orice și oricine poate fi “diferit”. Nu este vorba doar de ce percepem noi, adulții, ca fiind discriminatoriu, ci poate să fie vorba de orice din societatea restrânsă a copiilor, dacă aceștia nu primesc reperele necesare de a distinge comportamentul bun de cel rău. De ce “diferit”înseamnă un lucru sau un om rău?
Metodele de violență în școală sunt multiple și nu sunt doar apanajul copiilor, acoperind abuzul emoțional - în lumea reală sau în mediul virtual - sub forma tachinării, amenințărilor, textelor agresive, comentariilor umilitoare, replicilor ofensatoare, dezaprobării constante, criticii frecvente, bârfei, zvonurilor și atribuirii de porecle, abuzul fizic prin gesturi inadecvate, furtul obiectelor personale, loviturilor, sau chiar abuz sexual prin desene insultătoare, atingeri și șantajuri emoționale.
În școli, agresorii au control asupra trupului, programului, libertății de exprimare, libertății de gândire, vieții private, progresului intelectual, libertății de mișcare și de acțiune ale copiilor noștri. Victimele trăiesc cu groaza că sunt vulnerabile în fața agresiunii, iar agresorii trăiesc cu sentimentul că sunt deasupra legii. Nici unul dintre acești viitori adulți nu este adaptat la societatea europeană pe care ne-o dorim și care promovează democrația, bunăstarea cetățenilor, progresul științific, diversitatea culturală și care combate excluziunea socială, discriminarea și autocrația.
Este mare pericolul ca acești copii să se transforme în adulți ce nu au încredere în justiție și în solidaritatea comunității și nici nu vor înțelege de ce sunt pedepsiți aspru de justiție pentru fapte ce erau trecute cu vederea când erau copii.
Azi trebuie să înțelegem că punem în pericol generații, și nu este vina copiilor. Cu toții suntem conștienți de acest pericol care, în ciuda bunelor noastre intenții, continuă să existe. Cu toții suntem de acord că instituțiile statului trebuie să continue eforturile de a găsi soluții pentru prevenirea și combatarea violenței în școli.
Începând cu acest an, mă aflu în ipostaza aparte de a putea contribui mai mult la acest deziderat al nostru. Din poziția de parlamentar, alături de echipa mea, voi face tot ce ține de mine pentru a promova măsuri legislative de combatere a acestor pericole pentru copiii noștri, iar pentru asta doresc să colaborez cu societatea civilă pentru a identifica cele mai bune măsuri.
De ce avem nevoie?
- campanii de conștientizare a efectelor violenței în școli pe termen scurt, mediu și lung;
- personalul didactic are nevoie de instruire pentru identificarea, gestionarea și monitorizarea cazurilor de violență în școală;
- educație juridică pentru a avea copii ce își cunosc drepturile, obligațiile și mecanismele legale de care dispun, în contextul în care implicarea minorilor în infracțiuni a crescut, potrivit cifrelor din Raportul de activitate al Ministerului public ce surprinde faptul că din 62.072 inculpați, 3850 sunt minori;
- educație sexuală, deoarece România este pe locul doi în Europa la numărul de mame adolescente, România este o țară preferată de traficanții de persoane pentru recrutarea victimelor, inclusiv minore, iar metoda preferată este cea intitulată “loverboy”, folosită mai ales la fetele minore;
- centre permanente psiho-medico-sociale, specializate atât la nivelul instituției de învătământ, cât și mobile;
- implicare proactivă din partea directorilor, psihologilor și consilierilor vocaționali în demersurile de creștere a siguranței școlilor;
- transparență asupra problemei, prin crearea unui sistem de monitorizare a cazurilor prin îmbinarea unei abordări statistice cu lecțiile învățate de la un caz la altul;
- consultarea partenerilor din comunitate pentru a determina metodele de protecție și sprijin a victimelor unor astfel de abuzuri;
Violența în școală afectează valorile structurale ale copiilor noștri, deoarece creează un climat în care unii se obișnuiesc cu ideea că cel mai puternic dictează prin forță, iar ceilalți se obișnuiesc cu regulile impuse prin forță de cei mai puternici. Aceste atitudini sunt incompatibile cu modul european de a trăi în care primează toleranța, solidaritatea și combaterea discriminării.
Autori:
Cosmin Poteraș, senator USR PLUS
De profesie inginer software, Cosmin Poteraș a activat în domeniul IT încă din perioada studenției, colaborând cu companii din țară dar și din străinătate. În paralel a fost implicat în mediul universitar timp de 10 ani, la Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică din Craiova. La finalul anului 2020, a fost ales senator în Parlamentul României din partea USR PLUS. Printre prioritățile sale în mandat se numără necesitatea unei reforme de substanță în educație, care să atingă cât mai multe dintre problemele existente în sistem, începând cu accesul la educație al tuturor copiilor, în special al celor vulnerabili (datorită situației materiale precare, etniei, dizabilității etc), și terminând cu schimbări substanțiale în învățământul universitar.
Dragoș Ivan, avocat, consilier parlamentar
Avocat ce activează în ariile de drept penal, drept european și drept comercial. Formator, cercetător științific, implicat civic prin VedemJust în proiecte de educație juridică, protecție a persoanelor vulnerabile și monitorizare a aplicării legislației, co-autor a mai multor publicații în domeniu și autor a peste 25 articole științifice. Cu peste 9 ani de experiență în postura de cadru didactic universitar în cadrul unor universități din România și din străinătate, continuă să fie dedicat inter-disciplinarității.