Jurnaliștii Euronews au vizitat locul în care se construiește cel mai mare dispozitiv de fuziune nucleară din lume. Ambițiosul experiment științific ce are ca obiectiv obținerea de energie nucleară curată are loc în regiunea Provence din Franța.
”Construim probabil cea mai complexă mașinărie concepută vreodată”, spune Laban Coblentz, purtător de cuvânt al echipei din spatele ITER – International Thermonuclear Experimental Reactor.
Acordul privind proiectul ITER a fost semnat în 2006 de SUA, UE, Rusia, China, India și Coreea de Sud, la Paris. Mai mult de 30 de țări colaborează în prezent la construirea acestui dispozitiv experimental care va alimenta Pământul cu energie folosind aceeași reacție nucleară ca Soarele.
Reactorul va cântări 23.000 de tone și a fost gândit să suporte temperaturi de până la 150 de milioane de grade Celsius.
Fuziunea nucleară este procesul prin care doi atomi ușori fuzionează pentru a forma un atom mai greu, generând o eliberare masivă de energie. În cazul Soarelui, atomii de hidrogen din centrul său fuzionează prin presiunea gravitațională exercitată.
Metoda folosită în cadrul proiectul ITER este fuziunea cu izolare magnetică.
”În acest caz avem o cameră foarte mare, 800 de metri cubi, și punem o cantitate foarte mică de combustibil, deuteriu şi tritiu, și încălzim până la 150 de milioane de grade prin diverse sisteme de încălzire. Aceasta este temperatura la care viteza acestor particule este atât de mare încât în loc să se respingă cu sarcinile lor pozitive se combină și fuzionează. Și atunci când fuzionează generează o particulă alfa și un neutron”, explică Laban.
În această incintă, numită tokamak, particulele în stare de plasmă sunt controlate cu ajutorul unui câmp magnetic, cu excepția neutronilor energetici, care se lovesc de peretele camerei și transferă căldura, încălzind astfel apa care curge în spatele peretelui. Aburul rezultat ar activa o turbină și astfel ar fi generată energie electrică.
Aceste reactoare sunt însă extrem de greu de construit. Proiectul ITER avea ca dată limită pentru prima plasmă anul 2025, exploatarea sistemului la capacitate maximă era prevăzută pentru 2035. Dar pandemia de Covid-19 și diverse probleme legate de componente au prelungit aceste termene. Estimat inițial la 5 miliarde de euro, costul proiectului depășește acum 20 de miliarde de euro.
C.S.