10 reguli pentru a planta copaci. Cum re-împădurim fără a dăuna

10 reguli pentru a planta copaci. Cum re-împădurim fără a dăuna

Din ce în ce mai des auzim expresia: plantează un copac, dacă vrei să faci ceva împotriva schimbărilor climatice.

Tot mai mulți oameni își propun să-și reducă/compenseze propria amprentă de carbon plantând copaci. Până la urmă e o activitatea relativ simplă, care ne poate oferi certitudinea că am contribuit și noi la lupta globală împotriva emisiilor de carbon.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Cu toate acestea, există o serie de aspecte importante legate de plantatul copacilor de care ar trebui să ținem cont. Un copac într-un loc nepotrivit poate înlocui speciile native ducând la răspândirea speciilor invazive, poate reduce polenizarea, contribui la reducerea recoltei, perturba circuitul local al apelor sau reduce capacitatea de reflecție a radiațiilor solare în zonele boreale.

Din acest motiv, un grup de botanici și ecologiști au formulat un ghid de 10 reguli de aur pentru a putea contribui la sporirea biodiversității și a împăduri fără a pune în pericol biosfera locală. 

În articolul său pentru Masfelfok.hu, Annamária Lehoczky prezintă pe scurt cele 10 reguli și măsurile pe care ar trebui să le urmăm pentru a avea un proiect de reîmpădurire de succes.

Regula nr. 1 – Chiar avem nevoie de un copac nou? Hai să ne ocupăm mai întâi de pădurile existente

În perioada 2014-2018, o suprafață comparabilă cu cea a Danemarcei a fost defrișată anual în zona tropicală. Distrugerea pădurilor actuale duce la creșterea emisiilor de carbon, emisii ce nu pot fi compensate pe termen scurt prin plantarea de noi păduri.

De fapt nici o acțiune de împădurire nu poate fi invocată ca scuză de companii, guverne sau alți actori care în același timp distrug pădurile în alte zone.

Poate dura și 100 de ani până reușim să restabilim capacitatea de stocare a carbonului existentă într-o pădure seculară defrișată. Mai mult decât atât, restabilirea întregului ecosistem poate sa dureze secole întregi. Din acest motiv, prioritatea noastră numărul 1 trebuie sa fi protecția pădurilor seculare. Pentru aceasta guvernele și actorii privați trebuie să coopereze pentru crearea și susținerea zonelor protejate. 

Regula nr. 2 – Comunitatea locală e cel mai important aliat

De cele mai multe ori proiecte de împădurire eșuează deoarece nu au în vedere implicarea actorilor locali. Pentru a avea un proiect eficient și cu rezultate durabile trebuie să avem în vedere încă din faza de planificare multiplele aspecte ce țin de comunitățile locale precum bunăstarea localnicilor, protecția biodiversității locale, aria protejată, serviciile de ecosistem, precum și integrarea acestora în infrastructura socială existentă. 

Cooperarea cu localnicii poate fi benefică nu doar pentru longevitatea proiectelor în sine ci și binevenită pentru comunitățile locale, creând locuri de muncă ce sunt legate de protecția pădurii, pregatirea terenului precum și crearea întreprinderilor locale ce pot oferi servicii de mentenanță forestiera. 

Regula nr. 3 – Pădurea nu e doar un depozit de carbon, este și un habitat care oferă o gamă largă de servicii

Cu toate ca mulți văd pădurile ca un rezervor pentru captarea carbonului, ecosistemele forestiere sunt de fapt mult mai mari decât suma arborilor care le alcătuiesc.

Pe lângă funcția de captare a carbonului, pădurile oferă o serie de servicii esențiale (previn inundațiile, eroziunea solului, oferă oportunități de recreere și culturale) și de produse (biomasă, cherestea, medicamente).

Pentru a putea avea aceste beneficii avem nevoie de păduri sănătoase și cu o biodiversitate mare. Este un lucru dovedit că, de exemplu, în comparație cu plantațiile forestiere de monocultură create explicit pentru lemn sau pentru captarea carbonului, pe termen lung, pădurile cu biodiversitatea mare maximizează biomasa și captează mult mai mult carbon din atmosferă. 

Regula nr. 4 – Zone de “ne-împădurit”: plantăm copaci acolo unde trebuie

Cel mai bun loc pentru a planta un copac este acolo unde a fost la un moment dat o zonă forestieră, deoarece atât vegetația locală cât și mediul înconjurător sunt benefice plantării de copaci. Împădurirea zonelor non-forestiere, precum câmpiile, zonele mlăștinoase, turbăriile sau savanele trebuie sa fie evitată deoarece poate produce pierderea biodiversității și a carbonului organic din sol. 

Plantarea de copaci nu este recomandată de asemenea pentru zonele de altitudine înaltă, acoperite cu zăpadă, deoarece suprafețele întunecate acoperite cu copaci absorb mai multă radiație, ducând la o încălzire a zonei.

Împădurirea unei zone agricole de exemplu poate avea un impact nesemnificativ dacă în același timp aceasta poate duce la defrișări în alte locuri. Cu implicarea experților în ecologie, aceste “zone de ne-împădurit” pot fi ușor identificate și mapate pentru a evita un potențial impact negativ. 

Regula nr. 5 – Să lăsăm pădurile să se recupereze într-un mod natural

Odată ce distrugerea a fost oprită, ciclul natural de regenerare a pădurii poate fi mai ieftin și mai eficient decât plantarea de arbori noi. În ariile regenerate natural bogăția speciilor este cu mult mai mare iar reținerea de carbon poate fi de 40 de ori mai mare decât în plantații. 

Regenerarea naturală are un impact mai bun în pădurile parțial defrișate sau la marginea pădurilor existente din moment ce acestea pot servi ca și resursă de semințe pentru reîmpădurire. Prezența animalelor sălbatice și a păsărilor este un alt factor ce contribuie la o regenerare forestieră de succes. 

Regula nr.6 – Odată ce plantezi, fii atent ce și unde

E important sa folosim semințe și altoi cu o dezvoltare genetică conformă, respectiv în concordanță cu condițiile de mediu și climatice din regiune precum și cu stocul genetic existent aici. 

De asemenea e important să observăm și evolutia climei în regiunea respectivă pe viitor și să dăm preferință speciilor care sunt mai adaptate pentru eventuale perioade secetoase în viitor. Alegând calitatea bună și un fond genetic conform putem sa ne asigurăm ca pădurile restaurate vor fi rezistente atât la distrugători sau boli precum și la schimbări climatice. 

Regula nr. 7 – Avem nevoie de specii care sunt mai rezistente la schimbările climatice și care vor putea supraviețui

Când regenerarea naturală nu e posibilă și e necesar să plantăm arbori pentru a restaura pădurea, alegerea arborilor potriviți e crucială. În conformitate cu pătura vegetală deja existentă e recomandat sa alegi un mix de arbori din speciile native locului.

Pădurile din specii mixte sunt mai bune pentru conservarea biodiversității și crearea un habitat propice pentru animalele sălbatice. De asemenea acestea atrag mai ușor polenizatori, sunt mai rezistente la boli și la incendii precum și la condiții meteo extreme.

Speciile invazive care se află în competiție directă cu speciile locale trebuie sa fie evitate. Dacă acestea ajung să domine habitatul ele pot reduce biodiversitatea și chiar accesul la apă al speciilor native. 

Baza de date Global Tree Search conține toate speciile de copaci cunoscute până acum, precum și lista cu copacii nativi pentru fiecare țară, pe care o putem consulta pentru a ne asigura că arborii pe care dorim să îi plantăm sunt propice pentru zona noastră.

Chiar și după consultarea bazei de date e recomandat sa discutăm și cu experții locali, fie ca e vorba de un expert botanic sau ecologist, pentru a ne îndruma să alegem acele specii de copaci care sunt cele mai potrivite pentru restaurarea pădurii din zona respectivă. 

Regula nr. 8 – Să ne uităm la pădure din copac: planificăm din timp

De la alegerea semințelor și până la plantatul de copaci este preferabil să folosim infrastructura și furnizorii locali. Chiar înainte de a începe proiectul e important să înțelegem de unde vom obține semințele sau puieții.

Dacă nu sunt din comerțul oficial ci din resursele locale, trebuie sa avem în vedere ca legislația națională precum și standardele internaționale (ENSCONET) sunt aplicate. 

Aici e important să accentuăm încă o dată cooperarea cu localnicii pentru că aceștia pot contribui atât la identificare surselor de semințe sau a copacilor ce urmează sa fie plantați cât și la procesul de plantare și îngrijire propriu-zisă.

Regula nr. 9 – Începe cu pași mici și verifică rezultatele

Planificarea și implementarea unui proces de reîmpădurire trebuie sa fie bazat pe o combinație de cunoștințe locale și date științifice. 

Înainte de a întreprinde anumite acțiuni pe scară largă e recomandat mai întâi să le implementăm la un nivel mai mic pentru a testa eficiența acestor tehnici și pentru a modela selecția copacilor în dependență de rezultate.

Este important să monitorizăm îndeaproape rezultatele și indicatorii corecți pentru că această monitorizare ne va permite să intervenim cu corecții dacă vor fi necesare. Progresul recuperării forestiere poate fi urmărit măsurând cantitatea de biomasă, structura pădurii, biodiversitatea și serviciile de ecosistem funcționale. 

Regula nr. 10 – Pădurea trebuie să ofere bunăstarea comunităților locale

Pentru a avea un proiect de reîmpădurire de succes și pentru ca acesta să fie sustenabil pe termen lung, este necesar ca acesta să ofere o serie oportunități care să facă comunitatea locală interesată de prezervarea și îngrijrea acestei păduri.

Cu toate că cea mai rapidă și simplă metodă de a transforma pădurea într-o resursă economică este vânzarea de produse lemnoase (de ex. cherestea) este important ca și veniturile de pe urma serviciilor precum activitățile recreaționale sau ecoturism să fie redistribuite just în cadrul comunității.

La momentul actual, pe lângă recoltarea sustenabilă a materialului lemnos și ecoturismul, care contribuie direct la bunăstarea economică, vânzarea certificatelor de carbon poate fi un alt beneficiu rezultat din activitatea forestieră.

Certificatele/cotele de carbon pot fi emise pe piața internațională de către proiectul de reîmpădurire – după ce se atestează că acesta întrunește criteriile necesare – ca apoi aceste cote să fie achiziționate de o țară, companie, organizație sau individ pentru a neutraliza propria amprentă de carbon.

Reîmpădurirea e mult mai dificilă decât credem noi, dar nu imposibilă

Ghidul de mai sus ne da o imagine bună a cât de dificil și complex poate fi un proces de reîmpădurire. Având în vedere multitudinea de specii, tipuri de păduri, relief, precum și condițiile socio-economice locale, nu există o singură soluție universală pentru reîmpădurire.

E important să înțelegem de asemenea că prin protecția pădurilor existente și restaurarea ecosistemelor forestiere criza climatică și ecologică poate fi adresată simultan cu dezvoltarea comunităților locale. În acest sens, eforturile depuse de către factorii politici naționali și locali ar trebui să ia în considerare cei 10 pași enumerați mai sus pentru a susține acțiunile de reîmpădurire într-un mod sustenabil din puncte de vedere ecologic și socio-economic.  

Articol preluat de pe Infoclima.ro

Articolul este scris de Dr. Sorin Cebotari. Domenii de cercetare: Dezvoltare sustenabilă, energii regenerabile, tranziție energetică, polarizare și periferalizare în Europa Centrală și de Est.