Realitatea Plus e parcă aidoma societății noastre, schizofrenică, ruptă în două între noua nostalgie pesedistă ce vrea restaurație și chinul de a continua anti-pesedista emisiune moderată de Rareș Bogdan.
Vinovat pentru acest clivaj este nimeni altul decât Cozmin Gușă. Înainte de a se prăbuși PSD și de a se ivi ,,oportunitatea” ca grupul de la Cluj să facă breșă și să re-intre în partid clamând modernizarea lui, Realitatea obținea rating mai ales din atitudinea ei anti-PSD, cu vârfurile de lance Rareș Bogdan și Denise Rifai.
Emisiunile acestora, mai ales cele prin care au mediatizat protestele din Piața Victoria, au fost și au rămas modele de jurnalism angajat social.
Ca de obicei în presă derapajele apar atunci când proprietarul vrea să schimbe politica editorială după interesul lui, fără să țină cont de rating.
Rămasă fără realizatorii de frunte și ajunsă să se complacă într-un soi de cântare a PSD ce mima imparțialitatea în emisiunea România 2019, televiziunea și-a văzut ratingul coborând drastic.
Orientarea pro-PSD a lăsat televiziunea fără spectatorii fideli, oricât s-au străduit editorii să aducă pe ecrane figuri noi sau figuri vechi. Au crezut că prin aducerea cuplului Mitrea-Alexandrescu vor urca iar Everestul.
Faptul că i-au adus pe Mădălina Dobrovolschi și pe Oreste Teodorescu să modereze emisiunile de seară dovedește că socoteala himalaiană nu le-a ieșit. Cuplul Dobrovolschi-Teodorescu a mai adus ceva rating, a mai adus îndărăt parte din publicul fidel.
Parcă am avea două televiziuni
Dar ce a fost stricat stricat rămâne, ce a fost dărâmat dărâmat rămâne. Iar ce se clădește se clădește în jurul clivajului produs de venirea Ancăi Alexandrescu și a lui Miron Mitrea.
Parcă am avea două televiziuni, una pentru votanții PSD iar alta pentru votanții anti-PSD, parcă am avea o Biblie în care alături de versetele închinate lui Iahve am avea și imnurile dedicate lui Baal.
Multe persoane, din ambele tabere, nu gustă antinomia aceasta pentru că e greu de digerat, deoarece nu se discută despre realitatea politică și socială, ci ambele tabere de realizatori fac propagandă părții de politică la care aderă.
Dacă alături un credincios și un satanist obții din glăsuirile lor o cacofonie.
Tabăra Alexandrescu-Mitrea printr-un limbaj aparent degajat și aparent sofisticat vrea să explice ce a fost și ce e în PSD ascunzând sub preș nenorocirea Dragnea.
Tabăra Dobrovolschi-Teodorescu printr-un limbaj agresiv, de suprafață, condamnă ciuma roșie reducând analiza la un minim care acuză vehemența.
O tabără albește cu sârg cămașa PSD, cealaltă toarnă cerneală în apa albirii cu un sârg și mai mare. O dedublare care frizează patologicul.
Ce n-a reușit Dragnea a reușit Dîncu
Iar ,,lovituri de presă” precum pseudo-interviul cu Dragnea nu pot provoca decât dezgustul ambelor tabere și îndepărtarea multora de sticlă, deci scăderea ratingului.
Rating pe care sectorul votanților PSD nu-l va crește pentru simplul motiv că e mai savuroasă pentru el țâța antenelor. Cred că ce nu a reușit Dragnea prin forțarea falimentului televiziunii a reușit grupul de la Cluj prin aducerea în cetate a calului troian pro-pesedist.
Tare aș vrea să aflu care a fost contribuția lui Vasile Dîncu la reprofilarea televiziunii sau mai bine zis cât din schimbarea orientării ei îi (mai)servește lui Cozmin Gușă.
Deși, după părerea mea, să dai ratingul televiziunii la schimb pentru intrarea în PSD e un troc greșit, pentru că ai pierdut ceva ce aveai și sunt șanse mari să nu capeți ce sperai să prinzi.
N-a învățat mai nimic Cozmin Gușă de la profesorul Voiculescu. Pentru simplul motiv că grupul de la Cluj nu a câștigat nicio bătălie majoră în PSD, ci doar a fost folosit și descălicat mai apoi. Și nici nu are șanse să ajungă să conducă partidul în detrimentul baronilor locali. Cine nu mă crede să-i întrebe pe Paul Stănescu sau pe Gabi Firea.
Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro