Alături de Roșia Montană, pe lista patrimoniului UNESCO au mai fost adăugate câteva zeci de situri spectaculoase, fie ele naturale sau culturale.
În total, 34 de situri noi au fost intrat în patrimoniul UNESCO, potrivit reprezentanților organizației care s-au reunit după un an de pauză, din cauza pandemiei. Dezbaterile s-au încheiat vineri, după ce au fost analizate propunerile din 2020 și 2021, scrie CNN.
Noile situri incluse în patrimoniul UNESCO
Câteva situri naturale au fost adăugate deja, a explicat un reprezentant UNESCO pentru CNN Travel.
Printre acestea se numără complexul de păduri Kaeng Krachan din Thailanda, cunoscute pentru vegetația și păsările aflate pe cale de dispariție.
De asemenea, au intrat deja în patrimoniul UNESCO un număr de aproximativ 20 de situri culturale, inclusiv orașul preistoric din calcar As-Salt din Iordania.
Pe listă se află și complexul arheologic Chankillo, observatorul solar din Peru folosit odinioară pentru a nota zilele anului în calendar.
De asemenea, a intrat pe lista UNESCO și Trans-Iranianul, o cale ferată de 1.395 de kilometri care străbate două lanțuri muntoase. Construită între 1920 și 1930, calea ferată trece peste 174 de poduri mari, 186 de poduri mai mici și 224 de tuneluri, dintre care 11 în spirală.
Din India, două situri au fost înscrise anul acesta în patrimoniul UNESCO: Templul Ramappa (cunoscut drept Rudreshwara) și orașul Dholavira.
UNESCO a votat, de asemenea, să scoată orașul englez Liverpool de pe lista sa, din cauza îngrijorărilor privind impactul dezvoltării imobiliare în zonă.
Criteriile UNESCO
UNESCO a început nominalizarea siturilor de patrimoniu mondial încă din 1978, primele destinații inclute pe listă fiind Parcul Național Yellowstone din SUA și Insulele Galapagos din Ecuador.
Patru decenii mai târziu, nominalizarea ca patrimoniu UNESCO este în continuare un motiv de mândrie pentru orice destinație turistică.
UNESCO susține că, pentru a fi incluse pe lista obiectivelor de patrimoniu cultural, siturile trebuie să fie de o valoare universală deosebită.
Procesul de nominalizare poate dura ani de zile, iar dacă un sit nu primeste aprobarea într-un an el poate fi reexaminat la următoarea reuniune UNESCO.
Destinațiile trebuie să îndeplinească unul din două criterii pentru a fi nominalizat: Să reprezinte o ”mărturie unică sau excepțională a unei tradiții culturale sau a unei civilizații, fie ea încă existentă sau dispărută”. Sau să includă ”fenomene naturale la superlativ sau arii de frumusețe naturală ieșită din comun și de o deosebită importanță estetică”.
Dacă un sit primește statut de patrimoniu UNESCO, țara sa poate primi asistență financiară și sfaturi de la experții UNESCO pentru a putea conserva situl.
Statutul de sit UNESCO pune destinația pe harta turistică a lumii și uneori atrage tot mai mulți turiști în zonă.
Pe de altă parte, unele dintre cele mai faimoase situri UNESCO sunt destinații care au devenit supraaglomerate de turiști. Un exemplu îl reprezintă canalele Veneției, care erau foarte aproape de a-și pierde statutul de sit UNESCO din cauza impactului pe care l-au avut turiștii în zonă.
Un alt exemplu este Machu Picchu din Peru, care s-a confruntat cu o supraaglomerare înainte de pandemie.
Citește și:
