Ce se întâmplă în Afganistan. Sharia este marea problema a oricărei grupări islamiste.
Dacă am înțeles că puterea militară, oricât de covârșitoare, nu poate schimba civilizația afgană sau cea irakiană, ar trebui ca banii să meargă în mult mai mare măsură de-acum spre înțelegerea acestor civilizații.
Spre lingviști, spre cercetători, spre experți regionali, spre spioni. Spre intelligence în sens larg, nu neapărat cu implicații 007. Pentru că problema aici se află. Indiferent câte miliarde a cheltuit, Occidentul nu a găsit calea compatibilizării culturale cu aceste spații.
A menținut iluzia unor state moderne atâta timp cât le-a păzit cu propriii militari. „Mințile și sufletele” orientalilor nu a reușit să le cucerească. E acest lucru imposibil sau am greșit undeva?
Militarii nu ne pot oferi răspunsul la această întrebare. Ei și-au îndeplinit misiunea. Răspunsul îl pot furniza numai intelectualii. Iar ei au fost utilizați vag, neconvingător și inadecvat în aceste operațiuni eșuate de state-building democratic.
Până acum, din veștile confuze în legătură cu ce se întâmplă în Afghanistan, această generație de talibani pare a fi mai prudentă decât cea a mullahului Omar. Nu am văzut încă știri confirmate despre execuții sau masacre.
Să presupunem că aceasta linie prudentă va putea fi menținută de talibani o perioadă. Că există linii diplomatice deschise care presează eficient pentru moderarea lor. Știți care rămâne marea problemă? (Marea problema a oricărei grupări islamiste care ajunge la putere). Centrarea pe sharia.
Singurul mesaj politic al mișcărilor islamiste este „să aplicăm sharia!”
Când Frăția Musulmană a fost fondată în Egipt, în 1928, sloganul său (de un impact electoral nimicitor) a fost: „Islamul e soluția!”.
Când reprezentanții Frăției au ajuns, în mai multe perioade, în Parlament, au fost întrebați: „Bun, dar ce înseamnă concret asta? Cum aplicăm principiul că Islamul e soluția?”. Au răspuns: „Facem din Sharia legea statului”.
După o perioadă, liderii egipteni au cedat. Au numit sharia ca sursă a legislației și Constituției și au adoptat prevederi din ea
După câțiva ani, când Egiptul era tot sărac, Frăția Musulmană a spus: „Suntem săraci pentru că e nevoie de și mai multă sharia. Trebuie să ne apropiem mai mult de linia Coranului”.
Și asta e o spirală care nu se mai oprește. Pentru că mișcările islamiste nu au proiecte de guvernare, ci doar un slogan: Islamul e soluția, sharia, mai multă sharia! Cu cât lucrurile merg mai prost în societate și economie, gruparea se radicalizează în propriul slogan.
Deci ce se întâmplă în Afganistan?
Talibanii se mai pot dovedi prudenți o perioadă. Hai să sperăm că o vor face. Problemele vor începe însă din momentul în care vor trebui să guverneze. Atunci vor spune „Sharia!”.
Iar când vor întâmpina primele nemulțumiri: „Mai multă sharia!”. Iar din acel punct potențialele linii de negociere cu ei vor fi tăiate.
E o eroare să i se reproșeze lui Biden plecarea din Afganistan
Nu doar că Trump a semnat acordul de retragere, dar esența trumpismului a fost o Americă mai absentă din problemele lumii și mai concentrată pe propriile crize.
Și nici măcar lui Trump nu îi putem atribui această doctrină – ea reprezintă paradigma dominantă (și, aș spune, naturală) într-o Americă ce se redefinește în contextul marii provocări economice și militare din Pacific: China.
Statele Unite nu își mai doresc să se supraîntindă în Orientul Mijlociu; vor garanta în continuare securitatea Europei în fața Rusiei, dar o vor face în consonanță cu investițiile europene în propria forță militară.
Din acest punct de vedere, Polonia și România au procedat corect începând să-și modernizeze din timp, cu eforturi economice reale, armatele și tehnologia defensivă.
Autor: Ovidiu Alexandru Raețchi, project-e.ro