Când vorbim despre stil, despre modul specific de exprimare, avem în vedere câteva aspecte.
Pe de o parte, faptul că stilul reprezintă atât maniera individuală, cât și colectivă de a personaliza un mesaj. Pe de altă parte, faptul că stilul se referă la „actualizarea conștientă a unor mijloace lingvistice, în vederea atingerii unor țeluri ale exprimării” (Ion Coteanu, în „Gramatica de bază a limbii române”).
Am recurs la această introducere teoretică pentru a explica de ce expresia „drept pentru care”, dincolo de faptul că este un pleonasm, este des utilizată în afara granițelor domeniului juridico-administrativ, caracterizat prin enunțuri impersonale și obiective.
Astăzi, indiferent de domeniul de activitate al emițătorului și de scopul comunicării, așadar chiar în sfera relațiilor particulare și a discuțiilor comune, auzim foarte des expresia „drept pentru care”.
Exemple:
- A mers la examen nepregătit, drept pentru care a luat o notă mică. - greșit
- A mers la examen nepregătit, drept care a luat o notă mică. - corect, dar neadecvat.
Expresia „drept care” este sinonimă cu „așadar”, „în concluzie”, „deci”, „prin urmare”, însă utilizarea acestei expresii în conversații colocviale este forțată și nenaturală.
În căutarea unui stil individual elevat, trebuie să avem în vedere toate calitățile stilului, calități pe care vă invit să le consultați. Este un exercițiu foarte bun de definire a propriului stil și de corectare a acestuia.
Articol scris de Izabela Manolache - Școala de Gramatică