Ovidiu Toader este mai mult decât un antreprenor, el este coach de antreprenori, omul care te ajută să ”pilotezi” o afacere ca pe o aeronavă și nu te lasă să te ”prăbușești”. Face coaching cu succes după o experiență de aproape 30 de ani în business, câștigând din asta un milion de euro pe an după ce, la începuturi, o făcea gratuit.
Secretul său, spune Ovidiu Toader, este ”efectul fluturelui”. Dacă faci bine, binele ți se va întoarce înzecit din alte direcții.
Lecția aceasta a învățat-o după multe încercări antreprenoriale și după ce și-a vândut businessul către o multinațională într-o tranzacție de câteva milioane de euro și s-a mutat în Spania.
”Atunci când am început antreprenoriat eram un copil, eram un adolescent. Prima mea faptă de antreprenor a fost imediat după ce a căzut comunismul, undeva prin 1990, când aveam 15 ani. Ce m-am împins în direcția aia? Nevoia de bani. Pur și simplu nevoia de bani. Îmi doream mai mult decât puteam să am din familia in care proveneam și am făcut ce am știut eu mai bine să obțin și pe parcurs am făcut tot felul de activități, care mai de care mai antreprenoriale.
Înainte să aflu că asta se numește antreprenoriat, mama spunea că eu m-am privatizat. Când mi-am deschis primele businessuri în 1997 mama spunea cunoștințelor: ”fiul meu s-a privatizat”. Așa era termenul atunci”, povestește Ovidiu Toader pentru spotmedia.ro.
Și totuși, când ați pășit prima dată cu adevărat în lumea antreprenoriatului?
Eram student în Timișoara și având nevoie de bani, îmi căutam job-uri, joburi part-time și în anul trei m-am angajat la o fabrică de mobilă. Antreprenorii care aveau fabrica de mobilă văzuseră că se poate face un business din vânzarea de accesorii pentru mobilă. Și m-au luat pe mine să fac eu această activitate într-un business separat.
După vreo șase luni în care am performat foarte bine și în care ar fi trebuit să mă plătească pe mine de 10 ori mai mult decât promiseseră că ar trebui să câștig pentru comisioane, au zis că sunt prea mulți bani.
Am continuat cu ei încă două luni, după care am pornit pe cont propriu vânzarea de accesorii pentru mobilă și așa a pornit această activitate.
Și asta a pornit într-un mod inedit, în sensul că eu nu aveam bani să-mi înființez o firmă și am făcut primele facturi pe firma mamei iubitei mele de atunci, care a devenit după aceea și soție. Deci primele facturi le-am făcut în numele altcuiva. Abia după aceea a devenit firma mea și a soției. Ne-am căsătorit, am avut copiii și am dezvoltat afacerea împreună.
Când am vândut-o, am făcut o tranzacție de câteva milioane de euro. După aceea am ieșit și am făcut business coach. Am schimbat cu totul.
Exista atunci o piață pentru business coaching?
Nu exista. Eu am făcut școală de coaching.
În 2009-2010 m-am înscris la o școală de coaching pur întâmplător. M-am dus și am făcut acel curs de un an de zile, în care am învățat coaching cu scopul de a implementa tehnici de coaching la mine în business, la mine în companie.
Și nu mi-a ieșit pentru că nu poți să faci coaching angajaților tăi pentru că angajații te văd în rolul de patron/șef, nu te poți vedea rolul de coach. Am aflat asta greșind.
După vreo 2 ani de încercări mi-am dat seama de asta, după care am început să fac mentorat gratuit cu oameni din afara firmei, am făcut mentorat gratuit prin Romanian Business Leaders, prin AIESEC, prin Impact Hub, prin BT Club, Clubul Întreprinzătorului Român, de la Banca Transilvania, m-am cuplat cu tot felul de organizații care sprijineau antreprenoriatul și ofeream gratuit întâlniri de coaching, mentorat, ce voiau antreprenorii.
Eu cred foarte mult în butterfly effect, efectul fluturelui, care spune că dacă-ți fac ție un bine, nu e neapărat nevoie să-mi dai tu mie ceva înapoi sau să îmi faci tu mie un bine. Tu faci mai departe și tot așa, la un moment dat se întoarce la mine din altă parte, fără o legătură directă.
Crezând în efectul ăsta, am lucrat foarte mult pe ore, sesiuni de mentorat și coaching gratis până în 2014 la final, când am încheiat socotelile cu vânzarea business-ului care a durat 5 ani de zile. 5 ani am lucrat ca angajat la firma multinațională ca să dovedesc că produsul vândut e viabil, funcționează.
În 2014, cineva a venit spre mine să mă întrebe dacă vreau să fiu coach-ul lor. Sigur, mă gândeam că fac din nou gratuit, cum făceam până atunci. Făcusem deja peste 1.000 de ore de gratuit. Și mi-a cerut o ofertă. I-am spus cât costă pe loc acolo, un preț mare. Eu știam prețuri de 30 euro, 50 euro pe oră și am făcut o ofertă de 100 euro pe oră de coaching. Au zis: ”Sigur, să vă plătesc factura pentru 10 ore, dar dați-ne și nouă un discount”.
”Uite, vă dau 13 ore la preț de 10” și acela a fost primul meu contract de coaching. Surpriză, pe drumul către casă, mi-am dat seama că în momentul acela eu nu mai aveam nicio firmă. Eu vândusem părțile sociale din firmele în care eram implicat și n-aveam pe ce să le fac factura. Povestea se repeta.
Noroc că iubita mea la vremea respectivă (eram și divorțat de prima soție) înființase o firmă și nu o folosea, că nu i-a ieșit business-ul respectiv. Aceea a devenit firma de coaching, începând din 2014 și până în prezent.
Putem spune că ați contribuit la crearea pieței de coaching?
Aș putea spune că eu am extins. Până când am început eu să ofer coaching mai serios, majoritatea, dacă nu toți coachii, se adresau corporațiilor. Aș putea spune că eu am contribuit major la crearea pieței de coaching pentru antreprenori. Pentru că atunci când eu ofeream coaching antreprenorilor, mulți confundau cu consultanță, confundau cu mentorat și încă se confundă. Dar aș putea spune că am contribuit major la crearea pieței de coaching către antreprenori, către compania antreprenorială.
Cum este această piață acum, în ziua de astăzi?
Sunt mai mulți care se adresează acestei piețe. Este multă confuzie în continuare.
O parte din ce fac este coaching. Eu ce fac este un mix de coaching, cu mentorat, cu consiliere și cu preluarea rolului de șef câteodată. Mai fac și shadowing, fac și team coaching. E un mix, nu fac coaching pur și nu cred că cineva face coaching pur.
Și care sunt trăsăturile tale care te fac un bun coach?
M-am antrenat și m-am educat să pot să fac coaching și fac coaching foarte bine atunci când mă bag în proiecte la care nu mă pricep deloc.
Pentru că de fapt despre asta e coachingul. Să ai capacitatea să susții o conversație cu cineva din întrebări și prin oferirea de perspective care unele dintre ele pot fi stupide, prostești, din altă lume, n-au nicio logică. Oferirea de astfel de perspective și întrebările, curiozitatea – pentru că nu știi despre ce e vorba și vrei să afli – sunt cel mai bun coaching care se poate face.
Un coach se asigură că există o pregătire de zbor, o decolare, o călătorie la croazieră, o pregătire de aterizare, o aterizare.
Da, sunt din păcate profesioniști de toate tipurile pe piață, care se pricep foarte bine să te decoleze uneori nepregătit, să te ducă în aer, să te lase acolo. Și când se termină combustibilul te prăbușești.
Pentru că nu de puține ori o întrebare se duce fix acolo unde te apucă disperarea, începi să plângi, intri într-o problemă psihică. Cu cât e coach-ul mai bun, cu atât știe mai bine să pună întrebarea aia la momentul oportun, încât omul să intre într-o revelație. Dar de foarte multe ori relațiile nu sunt ”a-ha” ci sunt ”aoleu”. Trebuie să ai abilitatea, răbdarea, compasiunea, empatia, prezența, să poți să fii acolo cu persoana respectivă și să îi oferi spațiu să poată să continue zborul, să aterizeze în siguranță.
Pentru acești oameni cu care lucrați ați scris și cartea ”Bani și Libertate. Ghid de bunăstare”?
Cartea are trei părți clare și fiecare parte are patru capitole. În prima parte am scris despre experiențele mele de devreme de antreprenoriat, cum spuneam, din adolescență, unele și ce învățăminte, concluzii, a-ha-uri am tras eu de acolo. Și ofer ocazia și le cer celor care citesc cartea să-și pună și ei acolo gândurile lor. La fiecare sfârșit de capitol există niște linii punctate unde să-ți iei notițele tale. Pun și eu două întrebări, după care e la liber. Și recomand să facă exercițiul ăsta. Cine face asta va avea o mai mare valoare din carte.
Partea a 2-a este despre dacă ești o persoană care lucrează cu alți oameni, ești antreprenor, ești manager și ai o echipă. Când lucrezi cu alți oameni, cum să faci și ce să faci ca să-i împuternicești pe acei oameni. Să le transmiți cât mai mult din puterea ta, lor.
Pentru a te pregăti pentru partea a 3-a cărții în care este despre eliberare. Acolo e numită eliberare a antreprenorului, dar este și eliberarea managerului sau a omului care lucrează. Să se elibereze din muncă delegând o mare parte din munca pe care o face, dar în special antreprenorul și managerul e obligatoriu să delege, pentru că dacă nu deleagă, degeaba împuternicește oamenii. Oamenii stau cu împuternicirea respectivă și nu au ocazia să facă.
Să te eliberezi în operațional, ca să poți să ai viață, să faci o familie, să trăiești, să faci alte business-uri, dacă vrei să faci altceva, să te întorci în business, să conduci, dar știind cum și ce. Nu am pretenția că această carte dă rețete sau că rezolvă probleme, ci am pretenția că această carte ridică semne de întrebare.
Se găsesc acolo niște întrebări și niște afirmații care să-i pună pe gânduri pe oameni și să le dea ocazia să aibă concluziile lor pe care să le punem în practică.
Aveți un sfat legat de finanțarea bancară pentru antreprenorii din România?
Finanțarea bancară este cea mai ieftină formă de finanțare chiar dacă acum au început să crească dobânzile. Din păcate ea pare scumpă, dar tot rămâne cea mai ieftină.
Ce alte soluții de finanțare avem?
Avem finanțarea în care dai părți din companie, dacă acea companie a fost de succes și dacă tu știi că va fi de succes, aia e cea mai scumpă finanțare pentru că le dai oamenilor din valoarea firmei în loc să-ți iei un credit pe care să îl returnezi, plătești dobânda și valoarea firmei îți rămâne ție toată. Să faci crowdfunding, să faci tot felul de alte modalități de finanțare, da, dacă îți faci calculul bine, dacă business-ul chiar e de succes și crește bine.
Finanțarea bancară este cea mai ieftină formă de finanțare. E adevărat că ea este condiționată de niște garanții și niște rezultate în prealabil. Aici trebuie să vezi ce bănci, ce fel de finanțări oferă, dar în continuare nu aș elimina deloc, n-aș scoate din opțiunile de finanțare finanțarea bancară, cum foarte mulți fac, nu se uită acolo.
Ei se duc, caută orice fel de finanțare, dar nu de la bancă, deși de fapt aia e cea mai ieftină. Dacă te pricepi la finanțe, aia e cea mai ieftină.
Privind în urmă, ai peste 28 de ani de experiență în business. Care sunt cele mai importante sfaturi pe care le-ar da unui antreprenor?
Întotdeauna faci afaceri pentru clienți. Asigură-te că îți tratezi angajații în felul care vrea să fie tratați clienții tăi, și, automat, cum ai vrea tu să fii tratat dacă ești client.
Un alt sfat: afacerile sunt pe bani. Foarte mulți uită că afacerile sunt pe bani, adică sunt despre a face profit. Unii zic ”Da, lasă, că deocamdată-l cresc și o să facă profit cândva”. Ok, fă-ți un plan când vrei să faci profit. Că dacă nu-ți faci plan te poți trezi că faci pierderi și unii au de unde să susțină, unii n-au de unde să susțină.
Nume mari, precum Amazon, eMAG, Naspers sau mai știu cine, uite ei fac pierdere de 5 ani, cu pierdere planificată, bine gândită, se știe cum va fi acoperită și se știe din ce. Nu e lăsată în aer. Așa că dacă tu ai o afacere mică, dacă nu știi cine îți va acoperi pierderile peste trei-cinci ani, nu fă pierderi. Pentru că n-o să aibă cine să le acopere, decât tu.
Deci afacerile sunt pe bani și afacerile sunt cu oameni așa că revin la regula numărul unu: să fii atent cum îți tratezi oamenii că așa vor fi tratați și clienții tăi și așa de fapt ești tratat și tu.