Gusturile bucătăriei moldovenești sunt rețetă garantată pentru o afacere de succes, iar Nicoleta Hrițcu a simțit asta încă din 2012. Deși avea doar 30 de ani pe atunci, papilele sale bine formate dincolo de Prut i-au spus că piața din orașul său duce lipsă de bucate adevărate, fără E-uri sau arome artificiale.
Imediat ce a identificat o nevoie în piață, s-a născut Cuptorul Moldovencei, cu o investiție de 20.000 de euro. Astăzi, afacerea depășește 2 milioane de euro și, deși pandemia a zdruncinat teribil orice afacere, micile cofetării pe care le găsești peste tot prin Iași pe unde e vad au rezistat eroic și chiar intră în planuri serioase de francizare.
Care e secretul succesului? ”Eu cred că, într-un domeniu ca acesta, în care lucrurile sunt atât de dinamice, este esențial să fii tu omul-poveste”, spune antreprenoarea.
”Eu nu am avut de la bun început intenția de a fi antreprenor sau de a fi vreodată în industria dulciurilor. Eu nu m-am gândit la asta, eu am vrut inițial să fiu actriță, după aceea am făcut facultatea de marketing și eram foarte confortabil cu gândul de a lucra în domeniul ăsta ca angajat”, își începe povestea Nicoleta Hrițcu, într-un interviu acordat Spotmedia.ro.
Numai că experiențele pe care le-a avut ca angajat n-au fost foarte satisfăcătoare, din multe puncte de vedere.
”Nu am avut experiențe foarte interesante așa cu angajatorii, unele au fost chiar mult sub așteptări. Am avut niște experiențe dezamăgitoare. Nici nu am strălucit într-un mod aparte”, își amintește ea.
La primul job în marketing chiar a fost concediată.
”Tot simțeam că stau pe loc, mai ales că timpul trecea, eu aveam deja doi copii și nu se lega nimic. Practic, nu-mi găseam locul. Și atunci, de nevoie, eu mi-am dat seama că dacă nu-mi iau viața în propriile mâini, n-o să se aleagă mare lucru”, povestește ea.
Cum ați ales tocmai acest domeniu?
Și aici e o poveste interesantă. Cum am zis inițial, nu era ăsta visul meu. N-am avut un vis: vreau să am compania mea de dulciuri. Eu am făcut un curs de inițiere în antreprenoriat la care l-am avut ca mentor de plan de afaceri pe profesorul Corneliu Munteanu. Care e un profesor foarte bun, mi-a fost profesor și în facultate și l-am prețuit foarte mult, dar care a murit anul trecut (2020 - n.red.).
Împreună cu el am făcut două planuri de afaceri, inițial. Unul era pentru o spălătorie care se numea ”Cenușăreasa” și altul era pentru o grădiniță particulară care s-ar fi chemat ”Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”. Planuri făcute cap-coadă cu proiecții financiare, cu tot. Numai că nu ieșea ideea. Eu intram un pic și pe cercetare, s-o validez în piață. Și după vreo lună de zile pe fiecare plan de afaceri, nu era credibil pentru mine. Simțeam că nu e ce trebuie.
Și a treia idee a fost cu prăjiturile pentru că mie îmi plăcea să gătesc și găteam, având copilași mici, făceam dulciurile în casă pentru că nu găseam dulciuri bune în oraș. Și găteam din ce în ce mai mult și la un moment dat chiar am participat la un concurs de deserturi și am luat locul doi cu o prăjitură de casă Tosca. E foarte populară și toată lumea o poate găsi pe internet.
Și atunci mi s-a aprins beculețul. Ce-ar fi să fac prăjituri, că mă pricep și că nu sunt în Iași. E o nevoie reală pe care eu personal am simțit-o și, din cauza asta, făceam frecvent prăjituri acasă. Și de acolo s-a făcut declicul. Am făcut planul de afaceri, am făcut proiecțiile financiare, vedeam că iese și i-am dat drumul.
Am aflat de o finanțare, am luat și o finanțare de 10.000 de euro. Asta m-a ajutat să cumpăr ceva utilaje, am vândut și un teren de 11.000 de euro. Am început cu 20.000 de euro. Asta se întâmpla în 2012.
În 2013, pe 15 februarie, eu am inaugurat primul mic laborator cu tot cu magazin.
Cum s-a dezvoltat proiectul?
Inițial am pornit de la ideea de a face multe multe plăcinte și de a le vinde prin revânzători. Și câteva luni de zile m-am plimbat cu caserola și cu oferta prin oraș ca până la urmă să-mi dau seama că plăcintele mele erau prea bune și prea scumpe ca să-și permită adaos peste ele.
Că revânzătorii sunt obișnuiți să poată să-și pună adaos foarte generos și-mi dădeam seama că în cazul ăsta ei ar fi câștigat mai bine ca mine.
Și am realizat că ăsta nu e business. Și atunci am hotărât să vând prin puncte proprii de vânzare. Și nu numai din cauza asta, ci și pentru a putea controla procesul cap-coadă. Și atunci ne-am mutat într-un laborator ceva mai mare și cu magazin ceva mai mare, într-o zonă mai cu vad, și de atunci am tot deschis magazine. Ultimul magazin e deschis săptămâna trecută în Super Copou și avem 8 magazine Cuptorul Moldovencei.
Și ne-am mutat și într-o hală de 800 de metri pătrați, acum două săptămâni.
Cât ați investit pe parcurs?
În hală s-a investit peste 300.000 de euro. În magazinul nou nu am investit pentru că a investit proprietarul spațiului. Noi am investit vreo 20.000 de euro în vitrine și ceva obiecte decorative și corpuri de iluminat, dar nu mai mult de 20.000 de euro. În mod normal, o amenajare de magazin costă între 40.000 și 60.000 de euro. Dar aici investiția a fost semnificativ mai mică pentru că amenajările le-a făcut proprietarul spațiului.
Cum a fost perioada pandemiei pentru dumneavoastră?
Bună nu a fost. Că nouă ne era foarte bine în 2019. Dar ca antreprenori ce suntem, găsim soluții.
A fost foarte greu cu creșterea cheltuielilor. Au crescut foarte mult costurile pe partea de resursă umană pentru că a trebuit să tot angajăm oameni să putem suplini deficiența. Pentru că noi n-am închis magazine, n-am trimis oameni în șomaj tehnic. Noi am preferat să deschidem magazine noi.
Pentru că vânzările au scăzut. Dar ca să putem să compensăm această scădere, am deschis magazine noi. Ca să ne menținem cât de cât la aceeași cifră de afaceri. Cât de cât.
Ceea ce am și reușit: scăderea a fost de 20.000 de lei pe 2020 față de 2019.
În 2020 aveam 2 milioane de euro.
Ce planuri de business aveți pentru 2022?
Trei puncte de vânzare de deschis. Deja sunt stabilite și zonele în care vrem să deschidem în Iași.
Dorim să obținem finanțări, deja am aplicat pentru un proiect ca să putem face francizare. Am făcut primul pas. Iar cuvântul de ordine pentru noi pentru 2022 este eficientizare și proceduri.
Pentru că lucrurile nu sună foarte bine din ce auzim noi, probabil că va veni o perioadă mai dificilă și atunci ca să ne menținem competitivi va trebui să eficientizăm toate procesele. Odată ce ne-am mutat în hală, acest lucru va fi posibil. Menținem calitatea, diversificăm portofoliul și mai deschidem minim două - maxim trei magazine. Și devenim lideri de piață.
Care a fost cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o în această perioadă de pandemie?
Să te înconjori de oamenii potriviți. Și când spun oameni potriviți mă refer la echipă bună și lucru cu experți. Noi am apelat în perioada asta de pandemie la consultanți financiari pe partea de cashflow și buget de venituri și cheltuieli ca să putem să vedem mai bine toate variabilele de costuri. Pentru că noi inițial ne pregăteam pentru ce e mai rău, nu aveam de unde să știm ce ne așteaptă.
Și asta ne-a ajutat foarte tare că ne-am îmbunătățit un pic niște lucruri, financiar vorbind. Nu neapărat că am îmbunătățit indicatori. Profitabilitatea, de exemplu, în 2021 cu siguranță nu a fost atât de bună cum a fost în 2019, vă asigur. Cred că la multe businessuri e valabilă treaba asta, dar măcar știm cum stăm și știm sigur că suntem pe profit.
Ce sfaturi aveți pentru cei care vor să intre pe segmentul dumneavoastră de business?
Ar fi câteva. Să nu se apuce de treaba asta până nu lucrează undeva în domeniu. Părerea mea este că experiența este foarte relevantă. Efectiv, în domeniu, și este foarte important în domeniul ăsta să știi tu să faci. Eu știu că sunt oameni foarte capabili, care sunt manageri foarte buni sau economiști foarte buni, sau ca și hobby. Dar eu cred că nu este suficient.
Eu cred că într-un domeniu ca acesta, în care lucrurile sunt atât de dinamice, este esențial să fii tu omul-poveste, omul-cheie. Pentru că, altfel, sunt foarte mulți. E o piață deja aglomerată. Trebuie să vii cu ceva realmente diferit ca să poți să-ți faci loc.
Dumneavoastră ați ”furat” meseria asta de undeva?
Eu vin din Republica Moldova, unde oricum lucrurile sunt un pic altfel pe partea asta de alimentație publică și vin cumva dintr-un mediu în care întotdeauna s-a mâncat foarte gustos.
Și fără E-uri și fără conservanți și coloranți și arome artificiale. Și, cumva, la mine gustul era format. Eu când mănânc ceva știu dacă e bun, dacă e proaspăt, dacă e natural, simt. Cu o marjă de eroare, că și pe mine mă poate păcăli o esență de vanilie, de exemplu. Dacă e naturală, nu pot să-mi dau seama neapărat. Dar în principiu simt. Și nu eram mulțumită deloc de ce era pe piață.
Dar pe lângă asta am făcut și cursuri de cofetărie multe și, înainte de a mă apuca propriu-zis de business, am lucrat într-o brutărie la Soroca două săptămâni.
Nu știu dacă asta a fost suficient, dar probabil că a fost, pentru că inițial - eu cum am început businessul meu, lucrurile erau foarte mici și foarte simple - eu când am început, am început în doi oameni. Eu cu doamna Mioara. Și, câte un pic, câte un pic, am mai angajat un om, după aceea am mai angajat unul, după aceea am angajat și șofer și tot așa.
Acum în grup sunt trei firme și suntem peste 100 de angajați.
E o poveste foarte frumoasă. Eu mă uit așa - săptămâna trecută chiar am deschis ultimul magazin care arată foarte bine și într-o zonă extraordinar de frumoasă la etajul 1, cu o priveliște exact deasupra parcului Copou și văd statuia lui Eminescu din birou. E foarte frumos.