Cartea este un business care înflorește și în era digitală, dacă îl faci din pasiune. Așa a reușit și Florentina Ion să construiască Editura Didactica Publishing House (DPH), de la o simplă carte pentru copii la una dintre cele mai mari edituri din România, cu peste 15 milioane de cărţi și venituri de 3 milioane de euro în 2022.
Totul a început de la experiența sa de mamă și dascăl, în 2004, când nu prea găseai cărți atractive pentru copii. A încercat să-și croiască drum și în avocatură, dar a renunțat la tot și a construit de la zero o editură după bunul său plac.
”Mi-am dat seama că zona asta de educație mă reprezintă mai mult și că vreau să las în urma mea lucruri importante pentru tinerele generații. De când mă știu iubesc copiii și atunci am zis că zona aceasta a lor este cea care mă reprezintă pe mine. Așa am început editura DPH”, spune Florenina Ion, într-un interviu acordat spotmedia.ro
Astăzi face mai mult decât editură de carte, ea promovează cititul în zonele rurale ajutând școlile să-și facă propriul colț de lectură și a obținut o finanțare europeană de 110.000 de euro pentru a promova prin literatură grija față de mediu.
Cum era în 2004 piața de carte pentru copii?
Nu am început editura în baza unei analize ci în baza unei dorințe de a lăsa în urma mea ceva, pentru că eram într-o perioadă în care și copiii mei erau mai mici și nu găseam foarte multe cărți. Și atunci am pornit pe segmentul acesta.
Nu m-am gândit nicio clipă cât este piața de carte în România și în lume, ce se întâmplă pe piața de carte, cine este pe piața de carte. Nu. Efectiv, m-am luat după ce era în librării, după faptul că nu existau cărți într-un mod atât de abundent ca astăzi, atât din punct de vedere al ilustrației, al modurilor de realizare tehnică, al subiectelor abordate. Pentru că noi, părinții, nu tratam atât de mult zona asta de emoții, de exemplu, așa cum este astăzi tratată.
Nici nu ne gândeam atunci că vor fi cărți de emoții care să-l ajute pe copil și pe părinte. Să-l ajute să fie mai curajos. Să aducă mai multă iubire în viața lor, să fie pace în jurul lor. Spre exemplu, avem o carte chiar despre drepturile copilului, tratate într-un mod simplu sau reinterpretate articolele din lege într-un mod pe înțelesul copiilor.
Au trecut 19 de ani de atunci. Ce provocări ați întâlnit pe acest drum?
Am întâlnit multe provocări pentru că a venit criza economică în perioada aceea, 2008-2009-2010, au fost câțiva ani destul de dificili pentru întreaga țară, nu numai pentru noi. Însă noi veneam în perioada aceea cu lucruri noi, cu lucruri pe care părinții oricum le căutau pentru a le aduce în viața copiilor și am mers mai departe. Și asta ne-a ajutat mult și în perioada respectivă. Așa ne-am dezvoltat, așa am crescut, încercând să vedem în fiecare carte o temă din care copilul poate să învețe ceva, prin care părintele poate să aducă valoare în viața copilului lui.
Pandemia a fost o provocare mai mare decât criza din 2008?
Pandemia a fost o provocare mai mare la început pentru că nu știam ce reacții să avem. Prima lună a fost și pentru noi, pe zona financiară, destul de dificilă pentru că ne-a adus o reducere de aproximativ 60% a cifrei de afaceri pentru luna martie. A fost o provocare și pentru că librăriile au fost închise și atunci nu ne mai plăteau și a fost un pic dificil pe segmentul acesta de a-ți plăti furnizorii, de a te gândi ce faci, de a încerca să iei noi credite financiare astfel încât să susții activitatea și să-i plătești pe ceilalți furnizori, pentru că puteai să faci foarte mult rău și altor colaboratori dragi, care ne-au ajutat de-a lungul timpului să creștem și să fim împreună în această piață de carte, indiferent că vorbim de tipografii sau de librării.
Am trecut și de pandemie, însă a venit războiul și atunci a fost o reducere la fel de mare ca la începutul pandemiei a cifrei de afaceri. Tot luna martie, din păcate, și creșterea a fost destul de dificilă, comparativ cu pandemie unde copilul stătea în casă, unde părintele încerca să găsească ceva de lucru și, mai ales, să se implice mai mult pe zona de educație. În perioada războiului, când oamenii își lăsau casele și plecau cu un rucsac în spate, a fost temerea aceasta – a noastră a românilor, fiind aici la granița cu războiul – mai mare decât ne așteptam noi. Și ne-am revenit mult mai greu, chiar mai greu decât în pandemie. Creșterea a fost destul de dificilă.
Și a venit și criza hârtiei.
Criza hârtiei a început încă din pandemie. Prețurile au crescut foarte mult. Ceea ce a ajutat editurile, cred, a fost faptul că toți avem stocuri de marfă foarte mari. Toți avem în depozite milioane de euro investite deja în cărți și asta ne-a ajutat să putem să vindem din ceea ce aveam în stoc.
Însă chiar s-a tiplat prețul hârtiei sau prețul cartonului. Și asta ne-a afectat pentru că vorbim de cărți pentru copii unde coperta este cartonată și vrei să păstrezi în biblioteca proprie o carte care i-a marcat copilăria și atunci vrem să fie într-un anumit mod o anumită carte.
Pentru că ați menționat dificultățile financiare, aș vrea să ne spuneți dacă ați simțit o susținere din partea băncilor pentru segmentul de business în care activați.
În perioada pandemiei am avut un sprijin. Au fost atunci alocate de către Fondul de Garantare și de către statul român o sumă de până la un milion de lei fără dobândă. Ne-a ajutat mult acest lucru, noi am accesat în luna mai imediat cum au scos acest sistem de creditare sau de susținere al firmelor și am aplicat și am luat acel milion de lei. Altceva n-a fost, dar acele opt luni în care n-am plătit dobândă ne-au ajutat să trecem mai ușor peste perioada respectivă și să ne plătim furnizorii la timp sau cu o întârziere destul de mică.
Altfel, noi ca editură suntem o editură plăcută băncilor. Noi ne-am dezvoltat datorită băncilor pentru că mereu avem credite bancare. Dar le-am plătit tot timpul la timp. Pentru mine a-mi plăti la timp acel credit este important. Chiar dacă dobânzile din România sunt mult mai mari decât în orice țară din Europa sau din întreaga lume, totuși fără credite nu poți să te dezvolți foarte mult.
Suntem buni platnici și nu avem datorii nici către statul român, nici către bănci, indiferent cât de greu ne-ar fi. Ele sunt prioritare pentru noi.
Este important și să ne plătim echipa, să ne ținem echipa alături. Și chiar și în perioada pandemiei, chiar dacă ne-a fost destul de greu pentru că noi lucrăm mai mult pe zona de educație și de școli – școlile au fost închise, de exemplu – nu am avut o susținere a statului în acel moment pentru acel obiect de activitate. Dar ne-am reținut oamenii pentru că știam că ne vom întoarce la o perioadă mai bună și este important să-ți menții echipa și să dezvolți produse de calitate.
Am vorbit despre provocări dar aș vrea să ne spuneți și un moment de suflet din istoria acestui business.
Cred că unul dintre momentele pe care nu le voi uita, într-adevăr, niciodată, din decursul celor 19 ani ai editurii DPH este momentul în care m-am decis să mă dezvolt pe zona aceasta de achiziționare de licențe și nicio editură nu-mi dădea o licență pentru că nu dețineam licențe de la alte edituri.
Și o editură din Franța, din Paris, de la care îmi doream niște materiale mi-a spus ”Pentru că nu aveți licențe de la nicio altă editură și nu aveți un istoric, vă așteptăm la sediul nostru din Paris, mâine, pentru a vă cunoaște personal, să vedem dacă într-adevăr putem să avem încredere să vă dăm aceste produse pe care le solicitați”.
Și a doua zi dimineață am fost la ei. Am plecat de dimineață și m-am întors în aceeași zi și am avut noroc cu un traducător care a mers cu mine și care locuiește în Paris, o româncă, și ea mi-a spus ”Dacă nu te ridici în 5 minute să pleci, vei pierde avionul”.
Atât de repede a trecut timpul. Într-adevăr, am semnat vreo 20-30 de contracte în ziua respectivă. Au fost fascinați de ceea ce am reușit eu să dezvolt și am simțit aprecierea lor și o simt și astăzi pentru că este o editură destul de dragă sufletului meu și tuturor oamenilor din echipa DPH. Sunt și cei care au crezut în mine atunci și eu le sunt recunoscătoare pentru asta cum sunt recunoscătoare pentru tot ce am putut să realizăm aici, pentru copii. Consider că zona educațională nu este o zonă care să aducă bani. Este un segment unde trebuie să investești cu sufletul, să te gândești la copii. Iar copilul rămâne în centrul atenției mele și în centrul atenției întregii echipe.
Cum vedeți cartea fizică în mâinile copilului nativ digital? Care este viitorul?
Eu cred că ambele ar trebui să coexiste pentru că, până la urmă, și noi suntem nimic fără istorie.
Este important să le insuflăm copiilor această dragoste de carte fizică. Dar nu putem nici să-i îndepărtăm de zona digitală. Este clar că ambele ar trebui să coexiste. Ar trebui cumva să-i aducem pe copii acolo, să-i facem să înțeleagă zona asta de istorie și de carte tipărită dar și noi la rândul nostru să învățăm să venim cumva spre copil să-i înțelegem nevoia lui tehnică.
Pentru că numai prin înțelegerea copilului putem să-i ajutăm. Și în același timp și ei vor fi deschiși să înțeleagă perioada noastră. Este important să înțelegem ambele aspecte. Atunci ei vor fi mai deschiși față de perioada existenței noastre dacă și noi suntem la fel de deschiși pentru ei.
Până la urmă înțelegerea aceasta ar trebui să existe între copil și părinte.
În ceea ce privește cărțile din ziua de astăzi, ajută și subiectele promovate în cărți dar și formatul interactiv care există în portofoliul editurii. Pentru că partea de interacțiune este destul de intensă atunci când poți să răsfoiești o carte și poți să te joci cu anumite elemente sau te trimite la o altă pagină apoi te întorci. Enciclopediile sunt altfel prezentate, cărțile se desfac și pe doi metri, au clapete care se deschid.
Și pe segmentul acesta de carte s-au adus foarte multe inovații. Avem cărți care se întind pe jos și sunt cărți la metru și copilul împreună cu alți colegi pot să citească împreună.
Dar în același timp dezvoltăm zona digitală în perioada aceasta. Cred, însă,că momentul de seară nu va fi niciodată mai plăcut decât citind o carte. Poate că orice alt moment a putea fi înlocuit, dar cred că acesta rămâne în sufletul părintelui și copilului într-un mod deosebit. E o conexiune care nu poate fi înlocuită, cu siguranță.
Ce planuri aveți pentru dezvoltarea pe partea digitală a businessului?
Pe zona digitală, chiar în pandemie am înțeles de la cadrele didactice (noi edităm revista Gazeta Matematică Junior) și am înțeles cât de greu le este să predea de acasă și să țină, de exemplu, un copil de clasa pregătitoare în fața laptopului și să-l atragă prin ceea ce spune. Și atunci am achiziționat o platformă filandeză și am început să dezvoltăm acolo programe educaționale. Primul program educațional complet este pentru clasa pregătitoare unde toate disciplinele sunt abordate într-un mod ludic, sunt diverse jocuri și, prin intermediul jocului, copilul poate să învețe să citească poate să învețe să numere.
Și dacă tot discutăm de cât de buni sunt copiii în era aceasta digitală, dacă tot îi lăsăm în fața unui ecran, cel puțin să învețe câteva aspecte din zona aceasta educațională care îi folosesc, cu siguranță, în orice moment al vieții, mai ales pe segmentul acesta formal.
Pentru că, vrem, nu vrem, segmentul formal trebuie abordat și noi chiar dacă lucrăm foarte mult pe zona aceasta a educației nonformale, venim și acolo cu lucruri care să-l ajute ca el să înțeleagă cu ușurință zona aceasta formală de școală. Indiferent că vorbim de matematică, că vorbim de engleză, că vorbim de limba română, încercăm să venim acolo cu lucruri atractive pentru el.
Cum este folosită această platformă?
Ea este folosită și în Finlanda de către fiecare copil dar și de cadrul didactic. Cadrul didactic poate să intre pe platformă, să pună un videoproiector, copilul poate să asculte o poveste, o poveste interpretată de un actor, poate să asculte o melodie interpretată la pian și să cânte cu toții acea melodie. În același timp, copilul poate să realizeze un proiect, un portofoliu transmis de către doamna învățătoare și să-l încarce acolo. Doamna poate să încarce diverse lucruri de colorat, tot felul de fișe și resurse.
Poate fi folosită și la clasă, dar și individual de părinte cu copil. Dacă este folosită la clasă, învățătorul poate să urmărească progresul fiecărui copil. Primește un raport, vede câte probleme a rezolvat copilul, la fel și părintele primește un raport și vede singur că copilul s-a împotmolit, de exemplu, la înmulțiri. Sau nu a rezolvat acel exercițiu decât după ce a încercat de trei ori să-l rezolve.
El primește un astfel de raport, ca să-și dea seama unde trebuie să intervină pentru ca evoluția copilului să fie una bună.
Chiar și programul pentru clasa pregătitoare este în așa fel conceput încât copilul să poată folosi singur platforma. Nu are nevoie de nimeni să-i citească enunțul. pentru că are un buton de unde-și dă singur voce să poată să asculte enunțul și îl ajută să fie mai independent în rezolvarea sarcinilor, nu trebuie să stea un adult să-l îndrume. Copilul se poate înregistra, să spună: ce personaj mi-a plăcut din această poveste? de ce mi-a plăcut? Sunt și niște personaje care interacționează între ele și cu copilul.
PLatforma poate fi utilizată în baza unui abonament care nu reflectă costul nostru pentru acel program, este mult mai ieftin. De ce? Pentru că încercăm cumva să-l aducem acolo pe părinte și pe copil și să fie un program accesibil. Este vorba de puțin peste 100 de lei pe an și sunt peste 1.000 de activități în total.
Ce alte planuri mai aveți?
Noi avem planuri cu această platformă, acum dezvoltăm un program pentru clasa întâia. Și urmează să dezvoltăm pentru clasa a doua, a treia, a patra, pe toate disciplinele. O să avem mai mult de lucru aici și atunci o să mergem mai mult prin școli, să prezentăm programele noastre și în comunități de părinți să știe că pot să achiziționeze un program la un preț cât o oră de meditații, astfel încât să-l ajute pe copil în evoluția lui.
Însă mă gândesc și la un sediu de editură și la o librărie realizată într-un mod interactiv și ludic pentru copil. Sper să reușim în perioada următoare să realizăm acest vis. Dar îmi doresc să-mi țin echipa alături, îmi doresc să aducem o contribuție majoră în evoluția copilului, să reușim să aducem cărți cu impact emoțional și nu numai, astfel încât el să se dezvolte armonios și frumos și să fim un sprijin real pentru părinți.