Fermier în România: Anul ăsta 100% dai lovitura, așa se întâmplă de foarte mulți ani

Fermier în România: Anul ăsta 100% dai lovitura, așa se întâmplă de foarte mulți ani

Anul acesta va fi unul foarte bun pentru agricultură, spune Teodor Riza, fermier cu experiență de zeci de ani în domeniu. Dacă în 2021 agricultorii au rămas cu pepenii și roșiile în galantar, anul acesta va fi o explozie. Și producătorii sunt mai cumpătați, și cumpărătorii se mai destind, vor începe să mai treacă și prin piețe.

Dar peste astfel de momente de cumpănă cum au fost ultimii doi ani nu poți să treci fără ajutor, fie el de la bănci, fie fonduri garantate 100%. ”Altfel nu ai cum”, explică Teodor Riza, fondator al Cereal D&O Agricultura.

Pasiunea sa pentru agricultură a fost sădită la liceul horticol din Vitominești, jud. Olt. Și a crescut după revenirea din armată, când chemarea pământului l-a atras către serele de la Codlea.

”Acolo erau 105 hectare de sere, cele mai mari, performante, numai că erau energofage. Asta era situația. La noi în țară foarte greu produci legume în sere să ai pe 1 martie. Pentru că atunci clima era destul de rea. Dar am învățat meserie acolo și, mai mult decât meserie, a început pasiunea pentru legumicultură.

Vreo lună-două nu-mi venea nici să mănânc o roșie, mi se părea că nu am dreptul”, își amintește el cu drag perioada aceea din anii ’70.

”Și am intrat și la facultate. Lucram de dimineața, de la 5 la 9, că așa se făceau clasamentele la sere la Codlea. Și de la 9 până a doua zi aveam timp să învăț”.

După revoluție, însă, a simțit că e momentul să pună în aplicare tot ce a învățat de la fiecare discipol de pe drumul său și de la fiecare bucată de pământ pe care o lucrase până atunci. Și, împreună cu câțiva colegi de facultate, au început munca asiduă, hectar cu hectar, până când într-o zi s-au trezit cu 2.600 de hectare și o dorință uriașă de a face bani.

”Făceam performanță. Am fost printre primii care a am luat combine Class, am prins o dată zece tractoare.. cu o zi înainte să se scumpească de zece ori. Au fost niște momente cheie. Și un pic de noroc”, își amintește el.

”M-am dezvoltat foarte rapid. Ce să vă zic, am început să dau 1.800 de kilograme la hectar arendă și am ajuns, într-un an, la 3.800”.

Dar totul s-a năruit într-un moment în care prețurile au început să scadă dintr-o dată și ”l-au prins” cu 6.000 de tone în siloz. Și-a învățat lecția și astăzi face aproape 50 de hectare de legume.

Un an păgubos

Anii nu seamănă unul cu altul în agricultură, după cum ne povestește fermierul a cărui pasiune a rămas până în ziua de azi… tomata.

”Anul trecut, spre exemplu, a fost destul de păgubos, în sensul că nu s-a vândut marfa. Am produs foarte mult. Am avut șansa că am dat la fabrici, dar fabricile, știți cum e, am pornit de la 1 leu și am ajuns la 0,55 bani”.

Dar se pare că anul 2021 a fost greu pentru toți legumicultorii, cu o supraproducție greu de îndurat.

”Păi dacă eu anul trecut nu m-am atins de 500 de tone de pepeni. Dar nici de 500 de tone de tomate nu m-am atins. Vinete cu 50 de bani, e inuman”, spune el.

”Din cauza pandemiei care ne-a ținut un pic în frâu în 2020, în 2021 probabil lumea și-a dat drumul. Foarte mulți au venit la țară, au produs pentru ei… Dar uitați-vă și în piețe. În piețele din orașe, chiar și din micile orașe, de pildă la Caracal, în piață vezi doi oameni de 60-70 de ani. Tineretul nu mai intra in piață. Piețele sunt pline și intră cinci oameni pe zi. Toată lumea merge în marile magazine”, spune fermierul, nostalgic după micile magazine de la scara blocului care nici ele nu au făcut față nici pandemiei, dar nici competiției cu marile hipermarketuri.

”Anul acesta 100% dai lovitura”

Dar anul acesta va fi mai bun, spune încrezător Teodor Rizea.

”Pentru că anul trecut foarte multe tomate s-au aruncat, foarte multe vinete, foarte mulți pepeni.

Dar anul acesta am deja am informații că, pentru cultura a doua de pepeni care merge aproape de octombrie, s-au luat semințe doar pe 20% față de anul trecut. E un semn. De asemenea, tomatele. S-au luat foarte multe acum pentru producția primară, să zicem până în 1 august. De pe 1 august până pe 1 noiembrie putem să mâncăm din câmp.

Întreb și eu pe la cei care vând semințe și îmi dau seama… Și, de obicei, e un ciclu. Un an merge prost, al doilea mai puțin bine, iar al treilea 100% dai lovitura, așa se întâmplă de foarte mulți ani”, spune el.

În plus, România este o țară foarte bogată, atât ca pământ, cât și ca forță de muncă. Cu puțin ajutor, agricultura are mare potențial, explică fermierul.

”Să vă spun sincer, suntem o țară fantastic de bogată. Avem oameni muncitori. Ne-am cam dat drumul către marea performanță.

Dar ne trebuie în zonele astea legumicole, pomicole, chiar și viticole, ne trebuie niște magazine foarte mari de preluare a mărfii. Dar astea eu le-aș face pe lângă niște fabrici de conserve foarte mari. Să putem pătrunde în marile magazine.

De pildă, eu produc anual 1.000 de tone de tomate. Dau 500 de tone la Kaufland, la Metro, unde dau, și 500 la fabrica de conserve. Dar nu mă bagă… și mi-e și frică singur să zic.

Dacă s-ar face un mare depozit, aici în baziul Olteniei două depozite ar trebui făcute – din Valea Oltului până la Izbiceni, fantastică putere de producție – și alta spre Drăgășani – s-ar rezolva foarte multe probleme. Iar ce cade să se bage la o fabrică de conserve. Problema e cine face acest depozit, sunt alte interese”, spune resemnat fermierul.

Fiecare plantă trebuie mângâiată, fiecare om trebuie plătit

De asta, explică el, foarte importantă este finanțarea micilor afaceri din domeniul agricol, ca ele să poată plăti oamenii atât de necesari ca fiecare plantă să crească și să fie îngrijită înainte de a ajunge la noi pe masă.

”Eu de săptămâna viitoare încep să produc primii bani. Dar eu până acum am făcut răsaduri, am îngrijit căpșunile, acum am 20 de oameni la muncă – pun folie, pun picurarea, fac dirijarea plantelor – dacă nu ai bani, cum faci toate astea?

Eu sunt fericit că am oameni. Am 20 de femei, zece din satul vecin si zece de la mine din comună. Le-am făcut carte de muncă, sunt fericit că am oameni.

Foarte mulți colegi de-ai mei se vaită că nu au oameni. Ei, lucrările astea trebuie plătite. Mai ales acum. Dacă nu plătești la timp sau simte unul că bâlbâi, pentru asta trebuie finanțarea.

Iar legumicultura… bagi un miliard și poți să obții și două și trei, sau poți să obții doar 900 de milioane. Dar banii ăștia, miliardul, îl bagi indiferent ce ar fi. Dacă nu îl bagi, nu obții nimic. De aia e nevoie de finanțare.

La cultura mare e altceva, numai că la legumicultură e omul și planta. E mângâiată de un om orice plantă, pentru că asta e menirea. Orice plantă de roșii se dirijează, se vede, se urmărește să nu aibă un dăunător. Orice plantă. Și atunci e nevoie de finanțare, nu se poate nimic fără”, explică Teodor Rizea.

„Lucrez cu Patria Bank de vreo trei ani și nu am avut niciodată probleme. În rest, cu băncile, din 2008 o singură dată am întârziat patru milioane de lei vechi, dar nu din cauza mea. Am întârziat jumătate de zi. Am încercat să-mi plătesc datoriile, chiar dacă au fost ani mai grei”, mai spune el.

Urmează momente de cumpănă

Anul acesta simte că va ”da lovitura” cu legumicultura și spune că nu ar fi ajuns aici dacă nu ar fi găsit parteneri bancari care să îl susțină în momentele dificile.

„Nu se poate fără bănci”, spune el. „Cine spune că se poate… Doamne ferește să nu pățească ceva, tot acolo trebuie să apeleze”.

Întrebat care, concret, sunt lozurile câștigătoare anul acesta în agricultură, Teodor Rizea vorbește din nou de legume. ”Eu sunt fan legumicultură, eu acolo investesc, legume orice fel”, spune el.

Dar momentele dificile nu s-au încheiat, chiar dacă pandemia a mai slăbit din intensitate. Războiul din Ucraina și criza alimentară care se prevede l-au pus și pe el pe gânduri. Nu îl sperie această criză, spune că mai tare îl îngrijorează seceta, dar nici nu stă cu mâinile în sân.

Și-a propus două investiții mari în următoarea perioadă. Una într-un sistem performant de irigații care să asigure o cultură sănătoasă nu doar pentru terenurile sale, ci pentru ale întregii comune natale. Alta, într-o micro-fabrică de conserve.

„Tocmai de aia am zis să-mi fac o fabrică de conserve. Am surplus de 100 de tone de legume, da? Nu mi le fac eu frumos, așa? Că tot au termen doi ani de valabilitate. Nu fac 10 milioane de borcane, fac 500.000 de borcane. Să nu depind (de fabrici – n.red)”, spune el.

Planul se ridică până la 5 milioane de euro, dar pare singura sa soluție în vremurile nesigure pe care le trăim.

Această investiție înseamnă o dublare a profiturilor până în 2024 pentru el, până la aproape un milion de euro.

„Pentru mine banca înseamnă că pot să-mi păstrez oamenii. Eu nu produc acum bani. La sere se dă drumul, voi face trei cicluri, dansez un pic, e bine. Dar până le pui la punct, îți trebuie o finanțare, să nu pierzi omul. Mă înclin în fața celor 20 de fete care lucrează pentru mine. Mă bucură enorm că muncesc și.. faptul că le am. Și duminica dacă le zici ”veniți până la 12”, ele vin. Asta e mare lucru. Contează foarte mult omul și curățenia produsului”, spune el.

Banii pentru agribusiness nu ar trebui să fie pentru toată lumea

În ceea ce privește soluția pentru ca fondurile destinate micilor afaceri din agricultură să nu se mai irosească, aceasta ar fi o triere mai atentă a beneficiarilor, crede fermierul.

„Aș fi vrut în fiecare comună, aș fi încurajat tineretul să ia 50 de hectare, un hectar-două de legumicultură, unde se pretează. Și astfel pot să dea de mâncare la 10 familii. Dacă facem un lucru… nu mai merge cu semănătoarea de la Ceahlău Piatra Neamț din 1974, nu mai merge așa.

Să ia lucruri cât se poate de viabile, cât se poate de necesare, nu de dragul subvenției de 50.000 de euro, să îi luăm repede ca peste cinci ani să vindem și să ne rămână și nouă 2.000. Nu asta e”, spune el.

„Știți că puneai dovleci și luai 50.000 de euro? S-au dat bani așa pe dovleci, e inuman așa ceva. Eu aș vedea pe unul care vrea să facă asta. În primul rând, aș vrea să văd dacă știe ce să mă întrebe. S-au aruncat foarte mulți bani. Bani sunt, dar trebuie dați cui trebuie. Iar potențialul nostru e fantastic. Ne putem descurca și putem face performanță. 7-8 tone de cereale la hectar acum se pot face ușor.

Eu aș da cei 50.000 de euro, subvenționați 100%, exact cui vrea să facă ceva. De asta sunt dezamăgit, că ia oricine și peste cinci ani nu a făcut nimic, lasă totul în paragină.

Poate ar trebui să se facă o triere mai atentă a beneficiarilor. Nu actele pe care le prezintă. Să te uiți și în privirea lui. Cred că ar trebui să fie și un psiholog acolo”, mai spune fermierul.

proiect susținut de
patria bank