Agricultura, un business ca o loterie: Dacă în două săptămâni nu dă ploaie, faci 7 miliarde la porumb pe anul ăsta. Sau poți să nu faci absolut nimic

Agricultura, un business ca o loterie: Dacă în două săptămâni nu dă ploaie, faci 7 miliarde la porumb pe anul ăsta. Sau poți să nu faci absolut nimic

Agricultura este o loterie, muncile câmpului par prea dificile pentru tinerii de azi iar efortul riscă adesea să nu fie răsplătit pe măsură. Dacă vremea e bună, poți face 7 miliarde de lei într-un an, dacă dă o ploaie în momentul nepotrvit nu faci nimic.

Dar nu toți privesc loteria agriculturii atât de pesimist.

Aurel Nedelcu, spre exemplu, a ales calea agriculturii încă de la început, ca o afacere cochetă de familie cum a văzut în Franța sau în Germania, cu tehnologie și investiții în energie regenerabilă. Astăzi are o fermă de bovine de lapte cu 125 de capete si 100 hectare în Valea Stanciului, jud. Dolj.

Nu a mers pe branding sau promovare, ci a mers pe un nume simplu: PFA Nedelcu Aurel, și spune cu mândrie că de la 50 de vaci în sus ”nu mai ești un oarecare”.

Foto: depositphotos.com

”În 2005 am cumpărat un fost complex, erau niște puielnițe de pui, un fost CAP. Am vândut apartamentul din Craiova, am cumpărat aici locația, am cumpărat un transformator că nu era curent electric, am mai cumpărat 10 vițelușe și trei vaci la prima lactație și așa am început”, povestește Aurel Nedelcu pentru spotmedia.ro.

”Părinții mei, fiind din Valea Stanciului, au avut aici un magazin. Acolo era principala piață de desfacere. Aveam ”abonați pe caiet”, bătrâni care veneau și își luau lapte, o dată la două zile sau în fiecare zi. Ne dădeau banii la pensie. Și așa am plecat.

În 2009 am plecat în facultate prin Anglia trei ani câte șase luni. Părinții mei rămâneau cu animalele aici în cele șase luni și în 2011 am hotărât să accesăm ”Tânărul fermier”, un program de 40.000 de euro. Și atunci ne-am achiziționat două tonomate de lapte pe care le-am amplasat la 20 de km de noi, în Segarcea. Și așa am început să și încasăm bani.

Că până atunci am fost numai pe investiții, nu am simțit că am fermă sau vreo satisfacție, în afara faptului că îmi plăceau animalele. Și din 2012 tot am cumpărat în fiecare an câte un tonomat. Acum avem nouă tonomate de lapte, vindem și în Olt, în Caracal. Am accesat pe fonduri europene, iarăși, un program de un milion patru sute mii de euro fără TVA și de aici a plecat toată dezvoltarea noastră mai accentuată”, spune fermierul.

Ați și studiat în domeniu?

Fratele are facultatea de agricultură, eu am niște cursuri de tehnician însămânțător. Am plecat de la început pe animale de rasă, nu am avut animale care să nu aibă productivitate, cum poate ar obișnui orice tânăr fermier la început de drum.

Eu și fratele am fost sportivi, am jucat în Craiova la diviza C, divizia D. Dar tatăl meu a fost un întreprinzător. Din 91 și-a deschis o firmă. A avut o făbricuță de mobilă, o făbricuță de țiglă de ciment, a avut brutărie. Și așa am plecat. Având brutărie, aveam gospodărie foarte mare acasă, 20 și ceva de porci tot timpul, cu vaci.

Practic, ați moștenit și dragostea pentru gospodărie dar și spiritul antreprenorial.

Să știți că de la 10 ani mergeam în tura a doua la brutărie, primeam grâu dădeam bonuri ca să-și poată lua oamenii pâine. Vindeam pâine, făceam inventar. Nu-mi aduc aminte să mă fi jucat pe la poartă cu copiii. Tot timpul am fost mai ”puși la muncă”. La vremea aia nu prea înțelegeam, că erau anii copilăriei, dar acum poate că aș proceda asemănător cu copii mei. Trebuie să aibă niște sarcini, nu să stea toată ziua fără niciun fel de ocupație, pe telefon, pe tabletă. Și ele sunt utile, dar să fie într-o anumită măsură.

Cum se vede din perspectiva unui tânăr agricultura din România, ca business?

La început nu am conștientizat foarte mult. De la început am vrut să am o fermă cochetă. O fermă așa cum am văzut eu și în Franța, și în Germania, și în Italia și în Turcia, pe unde am mai fost.

O văd o afacere a viitorului. Clar, nu se poate fără agricultură. Trebuie investit din ce în ce mai mult. Deși avem din 2007, de când s-a intrat în Uniunea Europeană și au început să se înnoiască masiv parcurile auto de utilaje. Nu se mai poate face (agricultură – n.red) fără tehnologie. Nu mai ești rentabil. Prețurile de la an la an cresc.

Foto: depositphotos.com

Agricultura nu mai este ce a fost. Nu mai ești ”de la țară” sau ”cu vacile”. De la 50 de vaci în sus nu mai ești un oarecare. Tu trebuie să faci o predictibilitate pe câțiva ani de zile, trebuie să ai în mână foarte bine tehnologia culturilor, trebuie să fii și chimist și tractorist și mecanic și pe calculator și așa mai departe. S-au schimbat și se vor mai schimba în continuare.

Eu am mai încercat să fac proiecte inclusiv pe panouri solare. Dar sunt foarte multe piedici din partea autorităților. Aici mă refer la mediu, la DSVSA…

Nici nu-ți vine să crezi că pentru un proiect de panouri solare te întreabă Mediul (Agenţia pentru Protecţia Mediului n. red) dacă ai puț de apă autorizat. Nu văd nicio legătură.

Și în 2011 când am luat ”Tânărul fermier” mă punea să iau punct de vedere de la DSP, deși eu cumpăram un utilaj agricol. Ce legătură are, nu știu. Nu mi se pare ok că sunt acești ani de referință privind subvențiile pe cap de animal. Adică, după ce au văzut greșeala din 2007-2013… Practic, câte animale ai avut în 2007 pe atâtea ai luat subvenție până în 2013, deși poate tu nu le-ai mai avut sau poate le-ai înmulțit de trei ori cum e cazul meu. Eu am acum 125 de capete și iau subvenție pe 33 câte am prins în 2013. Acum va fi iar termen de referintă 2023 sau 2024.

Și sunt foarte multe piedici. Într-adevăr, furnizorii de input-uri au mai dezvoltat piața asta. Te creditează. Dar în rest, e foarte greu.

Cineva dacă se apucă acum, un tânăr ca și mine să se apuce de agricultură, eu nu-l văd în următorii 10 ani să reziste în treaba asta, decât ca o afacere de familie, mică, câteva animale, câteva utilaje ca să poată să-și aducă furajele și cam atât. Nu văd ceva să se poată dezvolta.

Se mai încearcă pe albine, că e mai ușor, dar astea nu sunt businessuri cu care să ajungi la cifre mai mari.

Foto: depositphotos.com
Cum vedeți colaborarea cu băncile?

Banca pentu mine rămâne bancă. Este o afacere și pentru ei. Banca te finanțează în momentul în care ai și tu ceva în spate. N-am văzut o bancă măcar să te întrebe: ”Ce plan ai pe următorii 5 ani? Noi credem în tine și te vom finanța și te vom ajuta prin colaboratorii pe care îi avem prin toată România”. Așa e în afară. Dacă te împotmolești, banca are un program în care ești introdus și ajutat.

Uitați-vă că nici statul nu are un plan pe 3-5 ani. Noi ca fermieri habar nu avem încotro ne ducem.

Vă spun sincer, eu intru în fiecare an cu speranța că voi avea producție și voi avea și unde să o vând.

Într-adevăr, eu când mi-am făcut proiectul aici de 1.405.000 de euro am fost finanțat de trei bănci. Din toate, am preferat să lucrez cu Patria Bank deși nu lucrasem până atunci, din prisma faptului că ei mi-au dat mai mare libertate. Ceilalți îmi ofereau finanțare pe obiective: ”Vrei să faci asta? Îți dăm atât”, ”Vrei să iei utilaje agricole? Pe acestea le iei acum”. Pe când cu Patria Bank pot să fac orice din cadrul proiectului.

Și așa e normal. E vreme de iarnă. Pot să lucrez la contrucție? Nu. Pot să lucrez, de exemplu, la interior. Și atunci ceea ce am început la exterior, dacă te forțează vremea, tu nu mai poți să duci la bun sfârșit decât anul viitor în primăvară. Patria Bank cu asta a câștigat în fața mea față de celelalte bănci.

Cât de importantă este finanțarea pentru un business agricol?

Așa au făcut fondurile astea europene statul român încât tu fără bancă nu poți să te dezvolți. Să vă dau un exemplu: eu accesez un program pe fonduri europene. Mă duc și depun o expertiză tehnică, un plan de afaceri, un proiect tehnic în care spun că vreau să îmi iau utilaje – cum a fost cazul meu – de 380.000 de euro. Utilaje agricole. Eu nu pot să mă duc să iau acele utilaje agricole și să iau banii de la AFIR (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – n.red). AFIR zice ”suntem de acord cu tine, ți-am analizat cererea”. Tu te duci să cumperi acele utilaje dar nu le cumperi din banii AFIR, tu trebuie să te duci la bancă, să faci un credit, banca îți ia comision și pentru analize și pentru acordare credit. Te duci, plătești acele utilaje, după care te duci la AFIR ”eu am luat utilajele astea cu banii ăștia, vă rog să-mi dați și mie banii”. AFIR îți analizează cererea și își dă banii în 30 de zile, 90 de zile… când trece vara. Și te trezești cu niște dobânzi și comisioane la bancă pe care tu le plătești și nici nu știi de ce.

Așa este banca. Fără ea nu poți să te dezvolți. Așa sunt făcute regulile jocului. Dacă îți plac, bine, dacă nu, stai pe margine.

Ce planuri de investiții aveți?

Planuri am să rezolvăm problema energiei, pentru că noi în momentul acesta irigăm cam 50% din suprafața pe care o avem. Avem doi pivoți de irigat. Poziția fermei este lângă un canal magistral care are apă suficientă pe tot parcursul anului. Și aș vrea să fac un proiect pe fonduri europene cu aceste panouri solare.

Dar văd că deși s-a făcut mare vâlvă pe tema asta, deși sunt presiunile care sunt din afară cu acest război, încă nu e ceva clar. Trebuie să se și vrea.

Eu am crezut acum când ministerul Energiei a spus că pune prin PNNR aceste proiecte pentru panori fotovoltaice, văzând și declarația ministrului Agriculturii că vrea să vadă panouri ”inclusiv pe cotețul câinelui”, am crezut că se vor întâmpla niște lucruri. Dar deocamdată nu. Poate de la anul. Poate că se vor gândi că nu se mai poate.

Gândiți-vă că eu plătesc peste 2.000 de euro energie electrică la mine în fermă. Fantastic de mult. Sunt bani pe care n-am crezut, atunci când m-am apucat de fermă, n-am crezut că îi voi face, nu că îi voi da.

Foto: depositphotos.com
La ce cifră se ridică investiția?

Până în 600.000 de euro. O instalație de panouri fotovoltaice de 430 KW care să îmi asigure total consumul fermei. Cu o predictibilitate pe următorii 10 ani de zile și cu un surplus, pentru anotimpul de iarnă în care panourile nu produc la capacitate maximă.

Vreau să iau o instalație de ambalat lapte pentru că tonomatele de lapte văd că este o tendință și în mediul rural de a citi eticheta, de a nu mai murdări oala ca să fiarbă laptele, preferă laptele la cutie față de cel vrac. Dar după părerea mea nu există termen de comparație.

V-ați gândit să vă duceți în marile orașe cu laptele?

Noi suntem la 40 de km de oraș. În momentul în care voi avea această linie de ambalare și vom avea și cantitatea care să ne permită să ne extindem, vă dați seama că ne gândim către oraș. Dar, momentan, noi având cele 9 tonomate de lapte în zona Dăbuleni, Bechet, Daneți, Valea Stanciului, Segarcea și Caracal, ne gândim să ne extindem, dar nu mai mult decât ne permite și cantitatea de lapte pe care o avem. Nu mă gândesc să achiziționez lapte. Îmi place să am ceva cochet, să am utilaje de ultimă generație, să îmi fac treaba repede, ușor. Și copiii mei la rândul lor să vadă că ferma nu mai e ce a fost.

Toată lumea prevestește o criză alimentară. Cum priviți această amenințare?

O criză alimentară este iminentă. Probabil că majoritatea își vor lua niște măsuri și cumva o vor ocoli. Toată lumea vede această criză în următorii ani, dar, cel putin în România, nu se iau măsuri.

Eu de o oră merg pe câmp, în tractor, am parcurs 10 km și nu am văzut pe nimeni. De ce credeți? Că e ușor în agricultură? Nu. Toată lumea fuge de agricultură. Cei care au rămas au rămas că au avut niște investiții și le pare rău să renunțe la ele. E o muncă grea. Dacă mă dau jos, nu pot pune mâna pe remorcă petru că arde. Dacă ai norocul și nu ai apă rece, la ora 2 ți s-a încheiat ziua de lucru.

Toată lumea vorbește de subvenții. Eu nu sunt adeptul subvențiilor, să ne dea cât mai mulți bani ca noi să facem cât mai puțină muncă. Dar o mai mare permisivitate, atât pentru accesarea proiectelor cât și la bănci…

Vedem în ceasul al 12-lea în România că este o nevoie incredibil de mare de chimicale și vedem că e iminentă o criză alimentară și tu ca stat să nu iei măsuri: să facem un combinat de chimicale pe care să le ia toți fermierii români fără TVA… e o ciză fantastică de chimicale. Pe lângă faptul că sunt foarte scumpe, nu ai de unde să le iei.

De fapt, se împotmolește toată lumea la acest TVA pe care tu îl dai și îl iei înapoi dar trebuie să treci printr-o fiscalizare sau printr-un control pe care nu-l înțelegem. Să vină un control să stea 3 săptămâni pe capul tău când tu trebuie să treieri sau să recoltezi cereale.

Ce cifra de afaceri estimați pentru anul acesta?

Sincer, ți-e și frică să o spui pentru că pot lua o întorsătură fantastică. Acum, de exemplu, porumbul e în vegetație, apare mătasea, puica, cum zicem noi. Dacă în două săptămâni nu dă ploaie, noi pronosticăm că faci 7 miliarde la porumb pe anul ăsta sau poți să nu faci absolut nimic. Nu că 1 miliard. Poți să nu faci nimic. Că de asta e agricultura o loterie.

Cred că ar trebui să existe o casă de pariuri agro: Ce se întâmplă cu recolta anului 2022?

Foto: depositphotos.com
Care este pariul dumneavoastră?

Pariul meu este că atât timp cât perseverezi și ești sănătos nu ai cum să nu realizezi ce-ți propui. Asta este pariul meu pe care l-aș pune cu oricine s-ar apuca acum de agricultură.