Ioana Ene Dogioiu: Dacă ți-ai tratat cetățeanul ca pe un infractor, ca pe un dușman, ca pe un cretin, dacă în loc să-l faci partener, l-ai antagonizat, nu te aștepta să te respecte, să te asculte. Se activează modul rezistență aflat în gena românilor din vremea comunismului.
Ce uită să spună Ioana Ene, probabil enervată de subiect, este că asta se datorează modului milităresc-milițienesc în care a fost concepută și urmată campania de vaccinare. Aș vrea să zic că Iohannis s-a speriat atât de tare încât a crezut că numai rigoarea militară poate rezolva problema și a comis-o, dar n-am dovezi și mă amendează CNA-ul.
Spusa Ioanei Ene mi-a amintit niște întâmplări din pandemie.
Amintiri din pandemie… Era la începutul pandemiei, mergeam la țară să duc niște medicamente și am fost oprit la podul Olt de miliție&armată. Un vajnic soldat ieșit din turela șenilatei parcată neregulmentar cu arma în mână mă privea crâncen, așa de crâncen încât m-am simțit ofensat. Trage în virus, am întrebat din dosul măștii milițianca după ce am lipit de geam buletinul și declarația. Tânăra a ridicat din umeri și a făcut un gest de lehamite, dar privirea urâtă pe care i-a aruncat-o militarului spunea tot: ăla stă degeaba, inutil și fălos nevoie mare în turelă cu automatul lui fără cartușe, iar eu stau în picioare de azi dimineață pe șosea…
Acuma trebuie spus că militarizarea unei probleme civile o agravează pentru simplul fapt că mulți dintre noi, civilii, avem frisoane și alergii când militarii patrulează cu automatul la șold pe străzi, pentru simplul motiv că nu e locul lor acolo decât la război. Pe vreme de pace locul lor e în cazarmă, la antrenament, iar treaba lor este să nu doarmă de grija graniței de est, nu de teama unui pârlit de virus în fața căruia kalașnikovul lor este complet inutil.
Amintiri de pandemie... La piața din al meu oraș de jos, un bătrân echipat corespunzător împotriva pandemiei – mască, declarație – a fost oprit de o vajnică patrulă de jandarmi care, după ce i-au controlat documentele – buletinul, declarația – au văzut cu ochii lor de șoimi și portofelul din care bătrânelul a scos actele. Mărețul jandarm a fost oripilat de suma infimă pe care moșul o avea în portofel, 10 lei, și l-a luat la rost pe infractor. Bă, tu ne minți în față, ce faci tu bă cu 10 lei la piață, a întrebat vajnicul gândindu-se că a lui muiere umblă prin aceleași locuri cu cel puțin suta de lei la purtător și nici aia nu-i ajunge. Ce bă, ne iei dă proști? (Aici jandarmii au și ei dreptatea lor, într-adevăr multă lume chiar așa îi crede). Nu, a zis bătrănul, m-a trimis nevasta - pe la noi bătrânii au neveste, nu muieri - să cumpăr două kile de cartofi și o varză... Bă. tu ți-ai găsit motive ca să te plimbi aiurea-n tramvai – sărim peste faptul că Slatina n-are tramvai – bă, moșule, tu ne iei pe noi, organele la per sulis? (Asta cu sulisul am băgat-o de la mine, cadrează cu pregătirea școlară, militară și politică a jandarmerie române, s-a dovedit asta cu prisosință la 10 August). Bietul moș a primit amendă 2.500 de lei și a rămas prostit în miezul pieții arătând inutil procesul verbal trecătorilor indiferenți și bombănind uimit în mască: dom'le, pensia mea pe două luni, pensia mea pe două luni...
Presupun că vajnicii jandarmi, pentru măreața faptă de a fi prins în flagrant un răspândac de virus – omului nu i s-a făcut niciun test, ca atare n-a fost dovedit – ce a avut neobrăzarea să motiveze plimbarea lui ilegală prin piață cu o rușinoasă bacnotă de 10 lei, au fost felicitați în fața frontului și – mi-ar plăcea să cred pentru ridicolul situației – au fost chiar avansați în grad…
Amintiri de pandemie… Încă nu erau în vigoare restricțiile, era în dimineța zilei în care se anunțase pompos că ele urmau să fie anunțate – Doamne, ce haz aveau anunțurile alea, cu mutrele anunțătorilor încrâncenate și amenințătoare, Doamne, cum se mai umflau pectoralii rahitici ai domnului Vela pe sub celebra lui geacă de piele – iar eu, după bunul obicei matinal și cotidian plimbam Blecuța prin cartier, Blecuța fiind cățelușa mea, un metis de tekel nemțesc (sic!) cu șorecar neaoș. Neatent la trecătorii ce umblau după propriul interes pe propiul drum am făcut o mișcare greșită – am băgat doi pași în marș arier fără să mă asigur – și am intersectat mersul cazon al unui milităros de la miliție care se deplasa regulamentar la serviciu. M-am răsucit rapid ca să-mi cer scuze și m-am trezit obraz în obraz cu individul. Pentru definirea corectă a cadrului întâmplării trebuie spus că în fiece dimineață m-am întâlnit cu individul dar n-am avut niciodată ocazia să schimbăm un salut cum se întâmplă cu deținătorii de căței sau cu alți neînsemnați și civili locuitori din cartier, pentru că omul era transfigurat de pasul milităros cu care se deplasa la slujba lui militară și n-avea ochi pentru nimic. Doar pentru pipițe, dar asta este o altă chestiune…
Deci m-am pomenit nas în nas cu individul și m-am retras politicos, dar n-am apucat să scot o vorbă: fără mască, umblați ca nesimțiții fără mască, fără mască. Bătrâne, i-am spus, mâine dimineață vom purta mască, acum încă nu sunt restricțiile în vigoare. Civili, a bombănit omul și m-am încruntat, cuvântul ăsta suna în gura lui ca înjurăturile de care am avut parte în armată, probabil că și-a înghițit vorba ,,nesimțit” sau a rostit-o după niște pași că eu n-am mai auzit-o…
Civili… Felul cum mi-a adresat militarul vorba asta suna cumva a înjurătură de mamă. Felul cum s-au adresat jandarmii moșului cu doar zece lei în portofel chiar a fost o înjurătură de mamă. Iar felul țanțoș al militrului ce ședea inutil și nespus de mândru în turela tanchetei cu o mână pe trăgaci și alta în buzunarul nădragilor cazoni fost o injurătură de mamă instituționalizată.
Cum ai spus, Ioana Ene, despre cetățean? ...l-ai antagonizat și nu te aștepta să te respecte, să te asculte. Câte astfel de întâmplări enervante au trăit alții asemeni mie? Zeci, sute? Asta a fost campania ,,militarizată” la firul ierbii. Și când Cîțu face congres PNL la vreme de valul patru iar eu l-am înmormântat pe fratele mamei singur, pentru că, deși a făcut un atac de cord la 87 de ani vezi, măre Doamne, era pandemie, câtă fiere să am ca să accept și zmetiile astea pe lângă atâtea înjurături de mamă institiționalizate și militarizate?
PS. Eu m-am vaccinat din martie pentru că am respect pentru mine și ai mei și un pic și pentru ceilalți, deși militarizații nu-l merită. Dar nu despre ei este vorba ci despre cei dragi mie, despre colegii de muncă, despre toți cei care îmi sunt aproape. M-am vaccinat pentru mine dar și pentru ei și sunt mîndru de asta.
PS 2. Poveștile astea despre pandemie sunt smetiile mele date obrazurilor militarizaților din pandemie.