Startarium este pentru antreprenorii români cea mai bună școală la început de drum. Incubatoare, acceleratoare, finanțare, mentorat și mii de resurse special concepute pentru mediul antreprenorial românesc sunt puse la îndemâna oricui, până nu demult, fără niciun cost.
Astăzi a trecut de la un proiect susținut printr-un program de CSR la un model de business sustenabil, numi „Românii sunt antreprenori”, cu perspective de dezvoltare și chiar de a trece granițele României.
Despre acest proiect și chiar povestea lor de început am vorbit cu Oana și Vlad Craioveanu, fondatorii Impact Hub, un business de 7,7 milioane de lei în 2024 și locul din care a pornit Startarium și multe alte proiecte dedicate mediului de business.
De la ei am aflat chiar și povestea lor de început, cu un apartament în care ofereau în 2011 „spațiu de coworking”. Adunând din ce în ce mai mulți antreprenori laolaltă au început să le creeze oportunități de socializare și dezvoltare. ”Așa a început totul”, povestește Oana Craioveanu pentru spotmedia.ro.
„Am început în 2011, după criza financiară. Eu și Vlad ne știam dintr-o organizație studențească, visam să facem o comunitate de impact care să arate că lucrurile se pot face și altfel.
Atunci am aflat de ideea de spațiu de coworking.
În România nu exista niciunul și, în 2011, ne-am hotărât să facem un mic pilot și, timp de un an - până să ajungem să deschidem primul Impact Hub pe Halelor, la Piața Unirii - am avut un spațiu mic, un apartament de două camere de 50 de metri pătrați, vizavi de BNR. Aceea a fost prima noastră încercare de a testa ce înseamnă să închiriezi oamenilor „timp în spațiu” de co-working.
Conceptul presupunea ca, în baza unui abonament, oamenii să poată folosi infrastructura office open space, pe un anumit număr de ore și de metri pătrați”, explică Oana Craioveanu.
Ați început, așadar, cu un apartament de două camere în care le ofereați clienților un spațiu de unde să lucreze?
Exact. Și încercam să ne dăm seama care sunt nevoile lor, inclusiv care este intervalul orar în care vin. Făceam evenimente „altfel” pentru vremea aceea, concentrându-ne pe antreprenoriatul social, mai mult pentru prieteni. Aveam deja o rețea foarte puternică în business și ONG-uri, oameni care altfel nu vorbeau și nu aveau cum să învețe unii de la alții.
Un an mai târziu, deschideam un nou spațiu, unul de 300 de metri pătrați, un etaj de office building. După doar o lună și jumătate, ne-am dat seama că e prea mic și că avem nevoie de o suprafață dublă. Acum gestionam și partea de conferințe pe care noi n-o gândisem atât de mare inițial.
Acum ne dădeam seama că exista o cerere mare pentru workshop-uri, întâlniri, și oamenii doreau alternative pentru spațiile clasice din hoteluri.
Cât de cunoscut era conceptul în 2012?
La vremea aceea nu era atât de cunoscut. Noi aveam niște prieteni care deschideau Impact HUB în Viena.
Impact HUB e azi o rețea internațională în peste 100 de orașe. Fiecare avem businessul nostru dar facem parte dintr-o asociație cu reguli foarte clare, cu un model de guvernanță bine pus la punct. Astfel, toți putem avea aceeași misiune, același branding, sisteme IT comune și așa mai departe.
În ziua de astăzi este o adevărată „mișcare”, dar pe vremea aceea era la începuturi. Am fost printre primele hub-uri care se deschideau, după ce am văzut la ei cum arată un spațiu de co-working. Am văzut pozele lor, ni s-a părut foarte „cool”, un spațiu uriaș, minunat, pe care ni l-am dorit și noi.
Ce înseamnă acest spațiu ca investiție?
Investiția inițială a fost în jur de 200.000 de euro, din care jumătate a fost un credit la BCR. A fost un credit pentru antreprenori sociali, de mare folos, în sensul că aveai dobândă zero. Lumea nici nu credea că poți lua credit cu dobândă zero. Puțin peste 100.000 de euro am luat de la ei și restul a fost cu sprijinul prietenilor și al familiei.
Cât ați mai investit de atunci?
E incredibil cât de multe lucruri s-au întâmplat în 13 ani. În 2012 am deschis la Piața Unirii și am stat acolo până în 2017, cinci ani. Însă spațiul era absolut insuficient, adică aveam un grad de ocupare foarte mare, chiar dacă erau acum 600 de metri pătrați.
Noi am fost primul spațiu de co-working, în 2012, dar de atunci au început să apară și altele, și să crească. Și noi aveam nevoie să creștem, așa că în 2017 ne-am mutat în Timpuri Noi, pe un spațiu de două ori mai mare. Fiind un business „brick and mortar”, a trebuit să o luăm de la capăt cu investiția, cu mobilier, partiționare de sticlă, birouri.
Acela a fost momentul în care s-a schimbat și profilul de clienți. De la soloprenorii cu care începuserăm noi în 2012, în 2017 prindea ideea de start-up, de antreprenori cu echipă. Atunci am început să gândim și partea asta de birouri pentru echipe. În paralel, în 2016, ne-am extins și în țară, ne-am dus la Cluj.
2016-2017 au fost niște ani foarte complicați: două proiecte de investiții și echipa împărțită între două locații. Din păcate, proiectul din Cluj a funcționat doar doi ani.
Ce nu a funcționat?
Cred că ne-am grăbit să scalăm. Am crezut că niște lucruri așa cum le știam și funcționau în București o să funcționeze și în Cluj. Am crezut foarte mult că piața din Cluj e la fel de pregătită ca cea din București. În plus, niciunul dintre noi nu era clujean. Când te apuci să intri într-o piață și să cheltuiești bani, e foarte important să ai și perspectiva unui localnic, pentru că există o cultură locală care te poate respinge.
La Cluj ne-am dus prea devreme, direct cu 1.200 de metri pătrați. Am făcut două mari greșeli: în primul rând ca suprafață, apoi ca locație. Noi, ca bucureșteni, am considerat că era în locul ideal: la șase minute cu mașina distanță față de centru. Greșit. Era „după gară”, un loc în care, în concepția clujenilor „nu mergeai”. Am început o campanie de marketing „Există viață după gară”, am învățat foarte multe lucruri.
Acolo am făcut prima oară team office-urile astea dedicate și, când am deschis la Timpuri Noi, am știut deja că e nevoie de spații de birouri dedicate.
În 2017 închideam porțile la Cluj.
Între 2018 și 2019 am crescut, ne-am gândit că e din nou timpul să scalăm și ne-am dorit să avem trei locații în București. Capitala era extrem de vibrantă, vara am deschis la Universitate, toamna am deschis în Floreasca. Eram 30 de oameni și operam trei spații de co-working de 6.700 de metri pătrați.
Trei luni mai târziu, a venit pandemia. A urmat un an extrem de complicat.
Era, din nou, un test în business: Ce înseamnă să ai nu doar clienți, ci să ai o comunitate. Pentru că practic toți clienții noștri, toată comunitatea noastră, chiar și în lockdown, cu doar două sau trei excepții, toată lumea a acceptat să plătească facturi de chirie. Da, cu niște discount-uri, dar a existat această solidaritate uriașă din partea lor, pentru că nimeni nu știa cât o să țină. Dar toți își doreau să se întoarcă.
Și în timpul acesta ați început să dezvoltați produse pentru antreprenori?
Am făcut primul program de accelerare încă din 2013, după ce în 2012 ne-am concentrat pe a aduna oamenii, pe a construi o comunitate. Din 2013 deja începeam să oferim programe-suport pentru antreprenori, din ce în ce mai multe, din ce în ce mai nișate. La ora actuală avem 10-12 programe anuale, constant, în ultimii patru ani.
Care este modelul de business?
Programele noastre sunt în principal niște programe de pre-accelerare și de accelerare pentru antreprenori aflați la început de drum. Ne adresăm celor aflați la stadiul de idee, sau de MVP (Minimum Viable Product), sau în primii cinci ani de operațional.
Avem, însă, mai nou, și programe de scalare internațională, adică facem parte din consorții care pot să te ghideze dacă ești un business mult mai matur deja și te orientezi spre scalare pe piețe internaționale.
Programele durează între 3 și 6 luni, timp în care cei care sunt selectați în program au parte de consiliere, de îndrumare pentru a fi „investibili”. Ei stau de vorbă cu investitori, care îi sfătuiesc cum să procedeze pentru a fi cât mai „de succes” sau cum să aplice pentru granturi.
Ani de zile am fost agnostici pe sector, dar de câțiva ani încoace ne uităm cu precădere spre zona de food, agro-alimentar. Avem și un parteneriat cu EIT (European Institute for Innovation and Technology) și cu ei facem o serie de activități pe parcursul anului.
Avem și un accelerator pentru femei la început de drum în zona de agro-alimentar. Cea de-a doua verticală către care ne uităm este zona de climă, de sustenabilitate, care prinde amploare.
În ceea ce privește Startarium, întotdeauna am încercat să fie limitat la a ajuta oamenii care sunt astăzi aici în țară. Am adunat în cadrul acestui program tot ce am învățat noi - informații, cunoștințe, oportunități, mini-cursuri. Este, practic, o platformă de învățare cu resurse în limba română despre antreprenoriat 100%, menită să dea acces oamenilor oriunde și oricând.
Ani de zile, Startarium a fost susținut dintr-o sponsorizare, printr-un proiect de CSR. Începând de anul trecut am trecut la modelul premium, cel în care monetizăm abonamentele. Startarium se numește azi „Românii sunt antreprenori” și este un eveniment-competiție.
Celebrăm antreprenori aflați la început de drum, și încercăm să-i conectăm în acest ecosistem care s-a dezvoltat în România. Încep să apară din ce în ce mai mulți actori, extrem de necesari ca acest ecosistem de inovare și antreprenoriat să crească. E adevărat că mai avem mult în comparație cu alte țări, dar se fac pași.
Când am deschis, în 2012, nu exista niciun fond de Venture Capital în România. Primele VC-uri au apărut în 2017-2018.
Revenind la 2012, care a fost prima investiție?
În acel apartament de două camere am investit 2.000 de euro pe mobilier și plante.
Ce planuri mai aveți?
Startarium este o zonă pe care ne concentrăm foarte mult, ne dorim să poată continua de sine stătător și să poată crește și să poată scala și internațional. Este o platformă unică în România ca număr de utilizatori, ca bogăție de resurse. Ne-ar plăcea foarte mult să mergem cu programul și în alte țări, pentru că nu există așa ceva.
O parte din programe vrem să le continuăm, dar avem și idei noi, pentru alte programe. Ne dorim foarte mult să intrăm pe zona de gândire antreprenorială pentru liceeni, studenți.
Încercăm să dezvoltăm parteneriate pentru că e nevoie de o colaborare serioasă între businessuri și societatea civilă, mai ales în contextul social și politic, unde, așa cum am văzut, lucrurile pot ajunge la limită. Iar eu cred în importanța contribuției în educație, mai ales pe partea de educație antreprenorială.
Gândirea antreprenorială înseamnă să faci oamenii să-și dea seama, să fie creativi, să caute soluții, să-și asume riscuri, să aibă gândire critică. În opinia mea, o lume cu mai mulți antreprenori ar fi o lume mai bună.
Care a fost cea mai importantă lecție în toți acești ani?
Viteza cu care se schimbă lucrurile este atât de mare, încât planul strategic pe următorii cinci ani începe să nu mai aibă o valoare atât de mare. E mai important să ai constant capacitatea de a te adapta și chiar să o faci.
Un sfat venit din experiența mea financiară ar fi că trebuie să ai întotdeauna lichidități. Să te asiguri că ai suficient de mulți bani în cont încât să poți să pivotezi, sa te transformi, să supraviețuiești în perioade complicate care nu țin nici de businessul tău, nici de clienți.
